NERAN?ULA de Panait Istrati

Descarc? aceast? pagin? ca EPUB

1921

Prezentare [ modific? ]

Neran?ula s-a n?scut intr-un ceas de lumin? cald?, intr-un ceas de dans. A? putea spune c? Panait a scris Neran?ula , dansand. Faptul s-a petrecut intr-o dup?-amiaz?, in ?Subsolul prieteniei” (a?a numesc eu subsolul pr?v?liei lui Gheorghe Ionescu). Un subsol care se limpeze?te uneori cu o ciudat? lumin? ?a la Rembrandt”, cu umbrele sale mai expresive decat lumina ins??i…

Mancasem ?i b?usem bine, cand tovar??ii clipelor indep?rtate r?s?rir? in mintea fiec?ruia. Am t?if?suit despre tot ce-am cunoscut ?i tr?it in copil?rie, dimine?i pe malul m?rii, dup?-amieze in jurul bisericilor, seri in fa?a casei.

A?a am ajuns la cantece. La cantecele mamelor noastre ?i la vechile dansuri cantabile pe care le dansau mamele noastre ? mamele noastre din Romania ?i Grecia. ?i astfel s-a trezit, in amintirea ?i pe buzele mele, Neran?ula , cu zambetul ?i veselia ei. Neran?ula este un cantec ?i un dans de pe ??rmurile Greciei, din ?ara marinarilor cu inima deschis? ?i apuc?turi simple.

In picioare, cu paharul in man?, pocnind din degete, ca mama mea Elena, am cantat ?i am dansat Neran?ula .

Kato sto yialo

Kato sto perighiali…

Cantec ?i dans sunt o lume. ?i amandou? reinvie o lume. Cantecul este miracolul care poart? in sine alte miracole. ?i Neran?ula este un cantec miraculos, ca un izvor.

In acea zi, pentru Panait miracolul fu reinvierea unei lumi, el insu?i p?rand un inviat, in picioare, cu o lini?te aparent? pe fa?a in care se reflecta trecutul ?i in inim? cu o tulburare amar?, el ?optea:

? Ce? Ce can?i? Cum ai spus? Ne-ran-?u-la? Ne-ran-?u-la?

P?rea c? se adreseaz? fantomei propriei sale copil?rii. ?i, pe nesim?ite, cantecul ii reap?ru pe buze, incepand s? cante ?i s? danseze el insu?i:

Neran?ula fundoti

Neran?ula mu condi…

Panait d?dea via?? unei lumi indep?rtate, disp?rute. Ah! ce juc?rii suntem in mainile marelui vis!

Era o clip? stranie.

? Dac-ai ?ti! Dac-ai ?ti! Tu imi treze?ti o intreag? via??!…

?i Panait ne povesti anii petrecu?i la Br?ila, anii cutez?toarei ?i nesupusei Neran?ula , in a c?rei soart? sta scris s? fie cantat? de popor, ca o fiic? a valurilor ? sor? indep?rtat? ?i simbolic? a Afroditei ? dar pan? la urm? redat? ?i ea m?rii. Triumf?toare ?i vesel?, ea r?s?rea din spuma m?rii pentru a se inapoia in regatul valurilor, dup? ce va fi cunoscut mirajul luminii, ducand cu ea acolo ultima iluzie pe care dezn?dejdea o ing?duie muritorilor.

Am petrecut intreag-acea sear? ?i multe altele in ?Subsolul prieteniei”, cantand Neran?ula , in grece?te. Asta, pan? in clipa cand el a a?ternut pe hartie, cu elanul unui dansator, povestea nefericitei ?i preafericitei fiice a Br?ilei.

Neran?ula lui Panait, joc al dragostei ?i al m?rii, este redat? m?rii ? apelor legendarului Bosfor ? o dat? cu dragostea ucis?.

Cealalt?, Neran?ula poporului, tr?ie?te ?i va tr?i ve?nic, in ciuda r?zboaielor ?i suferin?elor care nimicesc zambetul ?i cantecele. Tr?ie?te ?i va tr?i in inima ?i pe buzele mamelor ?i fetelor de pe ??rmurile grece?ti:

Ea va tr?i mereu,

Pe prundi?urile

Insulelor trandafirii,

Mereu nesupus?,

Mereu s?lbatic?,

Cu gleznele-i

Atat de alb-str?lucitoare,

Incat vederea lor

Trece ca un fulger pe deasupra m?rii

?i lumineaz? lumea-ntreag?.

Neran?ula! Pentru ca Occidentul s? te in?eleag?, trebuie ca el s? te vad? ?i s? te citeasc?, a?a cum ai fost scris?: ca un vechi ?i neprih?nit dans de alt?dat?. Panait te-a scris dansand. ?i trebuie s? fii citit?, tot dansand.

Neran?ula! Dintre toate odraslele lui Panait e?ti aceea care por?i in tine o muzic? bogat? ?i fireasc?, de o intensitate nem?surat de adanc?. E?ti muzic?. Istrati ?i Neran?ula sunt din acele spectacole pe care trebuie mai degrab? s? le sim?i, decat s? incerci s? le in?elegi ?i s? le explici.

Ca un juc?tor nesocotit ?i robit patimei, Panait insu?i i?i l?sa intotdeauna inima in voia sor?ii, f?r? s? incerce s? explice vreodat? valoarea monedei sale, f?r? s? ?tie dac? aceast? moned? are pre? la jocurile cunoscute in Occident, fie in cuvinte, fie in idei.

La fel ?i cu Neran?ula : o mare ?i semnificativ? parte din muzica ei este exprimat? printr-un refren straniu ?i de nedescifrat, un refren care poate sugereaz? secretul, dar nu-l dezv?luie. Refren care ne intov?r??e?te, dup? fiecare mi?care, in momentele cele mai patetice:

? Aman! More! Aman! Aman! Neran?ula!

Pentru a ne dezv?lui ins??i inima omului ?i a ne ar?ta cum florile vie?ii se innegresc ?i cad la suflarea amar? a suferin?ei.

? Aman! More!

De?i scris? in francez?, Istrati i?i las? aici gandirea ?i inima s? vorbeasc? in limba matern?, limba lumii de unde a purces. ?i dac? pune partitura muzicii sale pe notele Occidentului, el p?streaz? cheia care-i gama unei alte lumi. Ori, acest Aman! More! este una din cele mai frumoase chei ale Neran?ulei , rapsodie a Copil?riei.

Dar to?i cei care ? b?rba?i ?i femei de pe tot p?mantul ?i din toate timpurile, in dragoste sau in ur?, in sacrificiu sau martiriu, liberi sau intre zidurile inchisorilor, in ceasul na?terii sau al mor?ii, in bucurie sau in durere ? to?i cei care au sim?it tragicul mister al vie?ii ?i care adresandu-se lui Dumnezeu sau oamenilor, p?rin?ilor sau c?l?ilor, au scos acest mare strig?t sfa?ietor: ?Fra?ilor! Fra?ilor! Mil?! Din dragoste pentru via?a fra?ilor! Ajutor! Ajutor! Gandi?i-v? la fr??ia noastr?! Veni?i! Am suferit prea mult! Destul! Destul! Destul!” ei bine, to?i ace?tia trebuie s? simt? c? Aman ? cantat de Istrati in momentele cele mai hot?ratoare ?i mai haine ale vie?ilor tovar??ilor ?i fra?ilor s?i ? nu e decat strig?tul nostru in fa?a sor?ii, soart? care atarn? deasupra dumnezeilor ?i a oamenilor.

*

E mult de cand am petrecut in Alexandria Egiptului cateva ierni insorite. ?i dac? amintirile acelor timpuri nu sunt prea vesele, cum a? putea totu?i s? nu m? las cuprins de ele, cum nu m? infl?c?rez de acele clipe rare care r?stoarn? cazanul cu am?r?ciuni ale vie?ii noastre, umplandu-ne de bucurii in stare s? ne f?rame inima?

Da, am cunoscut atari clipe, in ciuda vie?ii mele trudite.

Mi le da soarele iernatic al Alexandriei, soarele ei ?i dorin?a mea de-a tr?i, acceptam feliile mari de am?r?ciune pe care soarta mi le oferea pe aceea?i tav?.

Le acceptam, deoarece presim?eam c? via?a refuz? tot platoul, celor care intind mana ca s? apuce numai soarele.

Soarta imi h?r?zea pu?ine ceasuri de lumin?, in schimbul unei zile de trud?, f?r? pl?cere, dar for??m p?rticica de fericire, m?rind cu ?tiin?? feliile de am?r?ciune. M? lipseam de atatea lucruri necesare vie?ii, numai s?-mi satur mai bine ochii de lumina ce se rev?rsa, de cerul care te z?p?cea, de Mediterana ce-?i lua zborul.

Pe scurt, eram un muncitor r?u. P?r?seam lucrul f?r? motiv, indat? ce o musc? m? sacaia cu puterea ei de a-?i apropia soarele. Atunci plecam tare mahnit de aceast? sl?biciune, pe care oamenii sunt bucuro?i s-o pedepseasc?…

Plecam plin de libertate ?i golit de speran??.

Picioarele, ele insele grele de atata fericire scump pl?tit?, m? duceau totdeauna spre marginea Alexandriei, la Ramleh, de unde palmierii africani i?i contempl?, pe deasupra Mediteranei, fra?ii in?irui?i pe Coastele de Azur, pe Ramleh-urile europene. Aceea?i mare ii mangaie sau ii bruftuluie?te. Darnic cum il ?tim, soarele ii scald? in acelea?i raze puternice.

La Ramleh se afl? cl?diri luxoase, ca in orice ?inut minunat unde boga?ii vor s? fie singuri, ca s?-?i mistuie singuri costeliva lor bucurie. Doamne! v?zandu-i cat de jalnic se plictiseau pe terase, sorbindu-?i odiosul lor Nimic, pricepui de ce via?a era atat de aspr?, in nerecuno?tin?a ei, cu un parlit ca mine.

?i astfel, eu, s?racul, indr?znii s? m? apropii de terasele ticsite cu bog?ta?i, de acele locante unde narghileaua ?i cafeaua ? fermec?toarele mele vicii ? se pl?teau la pre?uri prea scumpe pentru punga mea. Dar nimic din tot ce mi-am dorit in via?? nu mi-a fost peste putin??; mi-am pl?tit adesea bucuriile cu sange, moned? pe care b?ncile nu o cunosc, ?i nu voi regreta niciodat?, deoarece aceste b?i de lumin? m-au ajutat s? indur intunericul existen?ei mele.

Pentru o cafea ?i o narghilea, la Ramleh-ul Alexandriei sau pe marile cheiuri ale Smirnei, pentru un ceas de visare care insemna toat? via?a mea de-o zi, adesea de-o s?pt?man?, am f?cut totdeauna ca acel roman de treab? din cantecul popular:

Am dat, lang? mandra mea de-o sear?,

Toat? truda mea de-o var?

Da, am dat… Ca s? ai mult, trebuie s? dai mult.

Asta vine de la sine, f?r? sfor?are. Dar nu despre asta e vorba aici.

*

Nu po?i iubi lumina, f?r? s? iube?ti in acela?i timp oamenii. Nu pe to?i. Nimeni nu-i iube?te pe to?i ?i nici Iisus nu i-a iubit proste?te.

Iubim doar ce ni se aseam?n? in felurite privin?e. Iubim dorin?ele noastre.

Intr-o dup?-amiaz?, la Ramleh, pe o teras? in?esat? de de-o sclifosit? pui?? omeneasc?, am v?zut un om. ?i el pe mine. Indat? ?tiui ce c?uta acolo, la ce se uita, ce sim?ea. La randul s?u, ?i el ?tiu la fel despre mine, ba inc? ?i mai abitir. Am ghicit in privirile noastre sincere nuan?a dorin?elor noastre, minunea asem?n?rilor noastre.

Acest lucru nu se intampl? totdeauna. Adesea, cant?rind oamenii, m-am in?elat pe jum?tate, niciodat? in intregime. Dar cu cat m? in?el mai mult, cu atat merit? s? m? in?el astfel, deoarece aici nu e vorba decat de via?a frumoas?, s?n?toas? ca apa de izvor ?i puternic?, la fel ca fulgerul .

Iubesc omul, cand poart? in sine, inc? de la na?tere, dragostea pentru prietenie. Iubesc femeia, cand sangele ii este aprins de patima c?rnii. M? d?ruiesc lor cu frenezie, f?r? s? m? tocmesc. Asta cost? scump, dar niciodat? dezam?girile indurate n-au fost ?i nu vor fi in stare s? mic?oreze suma dorin?elor mele.

Imi caut pretutindeni norocul, cu furia cartoforului. Joc totdeauna larg, deoarece nu pot suferi zgarcenia. Dac? m? in?el, nu pierd nimic; cel?lalt e-n pagub?. Nu pierzi nimic, cand te d?ruie?ti in intregime. Altminteri, ar insemna s? po?i spune despre soare c?-?i sleie?te for?ele, cand se d?ruie f?r? cru?are ?i f?r? alegere. ?i cu atat mai r?u pentru ghe?ari, care totu?i se topesc ei in?i?i! Dar cand ca?tig, pun mana pe-o comoar?! Vorbesc despre sentimentul prieteniei, deoarece, vai! pasiunea c?rnii este ca fulgerul: puternic?, dar nu ?ine mult.

Iat? cum este alc?tuit lutul meu ?i ceea ce iube?te. Nu-s nemul?umit din cauza asta. Marii mei prieteni nici atat. ?i in acea zi, la Ramleh, Marco ? pe care l-am in?eles ?i m-a in?eles mai iute decat a trebuit s? ne fur?m narghilelele ? Marco a fost, poate, cel mai fericit dintre to?i.

Fermec?toarea sec?tur? incearc? totu?i s? se apere. ?tia bine c? ar fi de prisos, deoarece, la fiin?ele sensibile, nevoia de-a iubi ?i a se m?rturisi este mai puternic? decat sim?ul pudorii, care te sile?te s?-?i ascunzi urmele loviturilor. Totu?i, el ?inu s?-mi dovedeasc? re?inerea sa de om de lume, acest ?s?rman om de lume”, care se hr?ne?te cu iarb?, bea ap?, iube?te ca un vierme ?i i?i ascunde cele mai mici zgarieturi! ?i in dup?-amiaza acelei intalniri de neuitat, Marco m? p?r?si, in mod grav, f?r? un semn incurajator, plecand de acolo.

Ca un om de lume.

Cainele s?u lup, de o veselie n?valnic?, il sacaia: voia s?-i arunce o pietricic?, ?i cat mai departe. Marco, vis?tor, cu mainile impreunate la spate, pu?in adus, mergea pe plaj?, f?r? s? r?spund? dragostei celui mai bun prieten al s?u. Aceast? nep?sare nu m? p?c?li. Il urmai mult? vreme, de la oarecare dep?rtare, intip?rindu-mi tr?s?turile frumosului s?u chip de prieten, pe care trebuia s? mi-l apropii. ?i, intr-o zi, am f?cut-o. Cum? Asta nu se inva??.

?i acum, uita?i-v?. Nu va mai fi vorba aici despre mine. Asculta?i o poveste, petrecut? in col?uri de p?mant, pe care cei mai mul?i dintre voi nu le cunoa?te?i.

Este povestea istorisit? de omul pe care l-am descoperit pe o teras? la Ramleh-ul Alexandriei, un om pe care-l iubeam f?r? s? ?tiu pentru ce ?i care mi-a sfa?iat adesea inima cu acest cantec grecesc, sprin?ar, a c?rui prim? strof? ar putea fi tradus? cam a?a:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti! ^[1]

O fecioar? i?i cl?tea fusta,

Neran?ula fundoti!

Partea intai [ modific? ]

S? tot fi avut ?aisprezece ani, cand tata cump?r? o c?su??, pe Uli?a evreiasc?, la Br?ila. Ne mutar?m numaidecat. ?tiam c? nu vom sta mult acolo, deoarece tata ? ca de obicei ? nu cump?ra decat case d?r?p?nate, pe care le meremetisea ?i le vindea din nou primului amator. In fond, asta-i era meseria, destul de b?noas?. Aceea a mamei, deloc obositoare, consta in a-?i sprijini b?rbatul in nesfar?itele sale p?l?vr?geli de afaceri, in timp ce o slujnic? se ocupa de gospod?rie, ciorov?indu-se cu lucr?torii care carpeau ?andramaua.

In ce m? prive?te, aveam datoria s? alerg la carciuma din col?, s? iau carafe cu vin pentru p?rin?i ?i cump?r?torii lor, care beau laolalt?, sporov?ind despre ?cas? de vandut”, ?cas? de cump?rat”. Asta m? plictisea de moarte. Ca s? m? distrez, aruncam tencuial? in sosurile servitoarei noastre ?i sare in ipsosul zidarilor. Toat? lumea se sup?ra ?i se mai schimba kalimera. Imi mai pl?cea s? m? joc cu marile mele zmeie pe str?zi, in capul gol, cu c?ma?a descheiat?, in b?taia vantului ?i mereu singur. Da, singur, de?i nu eram nici fricos, nici s?lbatic; m? temeam ins? de pietrele azvarlite de ?trengari, mai ales din ziua cand una m? lovi in cap, g?urindu-mi-l.

Iat? de ce, muta?i proasp?t in mahalaua ovreiasc?, m? ?inui la distan?? de b?ie?ii din cartier. Ace?tia, de?i ?copii de ovrei” ? ceea ce insemna: sfio?i, deloc primejdio?i ? ofereau o mie de ocazii ca s? le sparg? capul; ?tiindu-i f?r? curaj, micii romana?i de prin imprejurimi nu ?ov?iau s? vin? ca s?-i bat?, la ei acas?. Cu sanul ?i buzunarele doldora de pietre invadau strada ?i, de diminea?? pan? seara, zburau ?proiectilele” in ambele direc?ii. Uneori, pietrele zburau peste garduri, in cur?ile oamenilor.

A?a c?, vrand-nevrand, m? lipsii deocamdat? de pl?cerea ? foarte gustat? cu prilejul schimb?rii locuin?ei ? de-a hoin?ri pe uli??, ca s? cercetez locurile, ca s? cunosc oameni ?i obiceiuri noi. In schimb, o preocupare nea?teptat? se oferi de la sine setei mele de-a iubi.

La mahala, cur?ile sunt desp?r?ite prin garduri din ?ipci vechi. Po?i vedea tot ce se petrece la vecini. ?i cum pe-aici lumea e foarte curioas? ?i nu prea politicoas?, fiecare se uita, cat avea poft?. Ceea ce f?cui chiar eu insumi, dup? pilda celor mari, care nu se sfiau s? se scuipe in obraz, ori de cate ori aveau prilejul ?i s?-?i arate dind?r?tul gol printre ?ipcile gardului.

Eu, unul, n-aveam nimic de ar?tat ?i nici de scuipat pe cineva. Dimpotriv?, in curtea din dreapta, aveam pl?cerea s? v?d in fiece zi o feti?can? de paisprezece-cincisprezece ani, care se mi?ca intocmai ca un pe?te in apa raului, necatadixind s? priceap? c? aveam poft? s? fac la fel. Dar era fat? ?i, ca ?i c??eaua care nu se teme de mu?c?tura cainelui, nu se temea de pietrele b?ie?ilor. (Copilul, cand devine b?rbat, i?i pierde pan? ?i aceast? omenie ?i love?te femeia ins?rcinat?.)

Oache?? ?i cu p?r bogat, sem?na cu o ?iganc?. Coada mare, impletit? ingrijit. Fa?a ? oval?, foarte serioas?, cu ochi p?trunz?tori ?i buze c?rnoase ? era intotdeauna curat?, ca ?i mainile ?i picioarele.

De altfel, n-avea de-a face decat cu apa. Cu bra?ele impov?rate de dou? g?le?i din tabl?, f?cea naveta ? inc? din zori ? intre pompa cartierului ?i casele pe care le aproviziona, pe o para ?randul”, cu condi?ia s? fie ?pline ochi”. Ca s? pridideasc? ?i s? n-o stanjeneasc? la mers, atarna g?le?ile de-o cobili??, care o indoia sub greutatea ei.

Oricum, corvoada asta trebuie s? fi fost istovitoare, de vreme ce o vedeam adesea cu fa?a crispat?, gura stramb?, buza de jos atarnandu-i, lac de sudoare, dar niciodat? trist?, niciodat? cople?it?; vesel? indat? ce-?i punea jos povara, gata de zburd?lnicie. Nu era vorba de zburd?lnicia neroad? cu ?treng?ri?ele din mahala, ci, singur? in curte, cu ni?te c??elu?i frumo?i pe care-i ferchezuia, ii g?tea cu nenum?rate panglicu?e ?i-i dezmierda necontenit. Sau cand se s?tura de c??elu?i ?i n-avea curse de f?cut, o pornea haihui. Ceasuri intregi n-o mai vedeam. La inapoiere, cu fa?a sc?ldat? de fericire, in?f?ca g?le?ile ?i alerga la corvoada zilnic?. Terminand-o, se tol?nea la umbra unui dud, unde reincepea g?teala c??elu?ilor, cu risip? de ingrijiri ?i duio?ia unei adev?rate mame.

In jurul ei, nimeni. Nimeni care s-o ?in? din scurt. Nici p?rin?i, nici strig?te, nici injur?turi. Numai cereri de ap?, din toate p?r?ile.

Umbrele nop?ii o inghi?eau, laolalt? cu micu?ele animale, intr-un susur de mangaiere ?i de imbiere la odihn?.

Diminea?a o g?sea m?t?h?ind sub povara cobili?ei, cu bra?ele ?i gatul incordate, cu pumnii strangand toarta g?le?ilor, la capetele cobili?ei. Buza ii tremura pu?in. Apoi, iar??i cainii, dispari?iile nea?teptate, intoarcerile acas? radiind de fericire.

V?zui toate acestea, intr-o var?, la inceputul vacan?ei mari.

? Mam?, cine-i feti?a care car? ap??

? O orfan?.

? Cum o cheam??

? Nu ?tiu. Nimeni nu poate spune. I se zice Sacagi?a.

*

O orfan?… Prip??it? de un an, Dumnezeu ?tie de unde… Care n-a vrut niciodat? s? spun? cum o cheam? ?i nici cine-i sunt p?rin?ii. Pe care Stana, b?trana propriet?reas?, o culesese de pe drumuri ?i c?reia lumea ii zicea sacagi?a.

Cam asta-i tot ce ?tia ?lumea” despre aceast? feti??. ?i indat? ce ?lumea” i?i potoli curiozitatea-i nes?tul?, botez? pe nepoftit? cu numele de sacagi?? , ii intoarse spatele ?i-?i v?zu de socotelile ei, socoteli de agonisit, de imbuibare, de ?case de vanzare” ?i ?case de cump?rat”.

S?rmana lume!… ?i tu, s?rmane om de lume!… Cat v? plang!… V? intalni?i in drumul vostru cu o f?ptur? omeneasc?, avand f?lcile incle?tate de viforni?a vie?ii, ?i in loc s?-i dovedi?i c?ldura voastr?, marea voastr? omenie, o intreba?i in fug?: ?Ia s? ne spui, necunoscutule, cat ai clipi din ochi, cine e?ti, de unde vii, ce p?rere ai despre noi ?i ce ai de gand s? faci in mijlocul nostru?”

?i nenorocitul se uit? la voi, incapabil s?-?i descle?teze f?lcile pentru a v? r?spunde sau m?car s? v? scuipe in fa??. ?i, gr?bi?i cum sunte?i, ii intoarce?i spatele, ii atarna?i o porecl?, ca pe-o tinichea g?urit? de coada unui caine, ?i o ?terge?i la treburile voastre. O ?terge?i: tu, s?rman? lume… ?i, de asemenea, tu, s?rmane om de lume…

Cat v? plang…

*

Intr-o zi, pe cand m? apropiam sfios de gard, micu?a singuratic? imi spune deodat?, spre marea mea uimire:

? De ce te joci numai in curte?

Ah! cat? pl?cere imi f?cu acest semn de prietenie! Inima imi b?tu cu putere. Imi sim?ii obrajii in fl?c?ri. Nu putui s? scot o vorb?. Coborai privirea.

Sta dreapt?, de cealalt? parte a gardului, mangaindu-?i c??elu?ul drag ? Leu ? pe care-l strangea la piept, ?optind intr-una, melodios:

? …De ce? De ce?… Marco…

Tres?rii, bolborosind:

? ?tii, deci, c? m? cheam? Marco?

? Am auzit strigandu-te astfel…

Sfor?andu-m?, izbutii s-o privesc in fa?? ?i s-o intreb:

? Dar pe tine cum te cheam??

Imi r?spunse, simplu:

? Sacagi?a .

Sim?ii un cu?it in inim?. Ii intorsei spatele ?i fugii ca s? plang.

Va s? zic?, ea se imp?ca lini?tit? cu cumplita porecl? de sacagi??! Cu acest nume era chemat cel mai frumos tovar?? din copil?ria mea!

? ?i ce-i cu asta? imi spuse a doua zi, dup? ce ii m?rturisisem revolta, scarba mea. Ce-i cu asta? E?ti ceea ce e?ti…

Apoi, imblanzindu-?i glasul:

? …Sunt, oare, pentru tine, o sacagi?? ?

Pentru mine!… Oh! pentru mine!… Nu! Nu! Smulsei o ?ipc? din gard, m? strecurai prin sp?rtur? ?i o strivii in bra?e.

Avea carnea tare ca piatra. Un parfum necunoscut pan? atunci ? parfumul c?rnii iubite ? imi p?trunse in sange.

Era ca mireasma unui fruct exotic pe care-l gu?ti intaia dat?.

O p?r?sii indat? ?i trecui in curtea noastr?. De-acolo, ne-am privit cinstit in ochi. Ai ei erau mari, deschi?i ?i, ai fi putut spune, mira?i. Fa?a ei, impietrit?, lini?tit?, golit? de orice emo?ie. Eu… eu abia imi tr?geam sufletul.

In jurul nostru pustiu. Uli?a, de asemeni, pustie.

Totul se petrecea intr-o dup?-amiaz? in?bu?itoare de august, cand trantorii mahalalelor dorm, cu to?ii, dup? ce-au gonit mu?tele ?i-au l?sat perdelele.

In s?pt?mana urm?toare, se ivi o imprejurare care m? ajut? s? ca?tig inima prietenei mele.

Diminea??. Ea treb?luia voinice?te, de la un cap la cel?lalt al mahalalei, c?rand ap? la clien?i. In acest timp, m? jucam cu zmeul in uli??, dar foarte aproape de poarta noastr?. Zmeul plutea in inaltul cerului. Ii ?d?dusem” toat? sfoara de pe ghem, ca s?-l incerc la zbor mare. Nu vedeam, nu auzeam nimic. M? sileam s? ?prind” p?r?ile bune ?i cele slabe ale juc?riei mele, cand un strig?t indep?rtat m?-nfior?: era glasul prietenei mele.

La cap?tul de sus al uli?ei ea i?i aruncase g?le?ile, b?tea din palme, urla ?i alerga spre mine, cat o ?inea picioarele, ca scoas? din min?i, f?candu-mi semn. M? uitai ind?r?t ?i v?zui o tr?sur? cu doi cai, apropiindu-se, in goana mare, in timp ce in mijlocul drumului ursule?ul Leu i?i sc?rpina lini?tit o urechiu??, nep?s?tor de primejdie.

O clip? de ?ov?ire ?i prietena mea ?i-ar fi v?zut strivit cainele atat de iubit.

L?sai zmeul, care se pr?v?li din nori, m? repezii ?i smulsei c??elul de sub copitele cailor; dar tr?sura m? izbi ?i c?zui le?inat.

La trezire, lume mult? in jurul meu. Imi frecau cu spirt coastele strivite. Se v?ic?reau.

Apoi, dup? ce lumea plec? la treburile ei, izbutii s? merg singur pan? la gard.

Prietena m? a?tepta cu Leu in bra?e. Mi-l trecu prin sp?rtur?. Luandu-l, m? speriai de fa?a chinuit? a micu?ei mele.

? De ce e?ti atat de palid?? ii spusei.

? ?i-l d?ruiesc! rosti ea, sugrumat?. O s? ?tii s? iube?ti un lucru ca ?sta?

? Da, mult.

? ?i ce e?ti in stare s? faci pentru ceea ce iube?ti?

? Totul!

? Da… Mi-ai dovedit-o. Sunt o proast?… Iart?-m?!

?i, de ast? dat?, ea fu aceea care trecu prin sp?rtura gardului, imi lu? capul in maini ?i m? s?rut? pe amandoi obrajii.

Au fost primele ?i singurele s?rut?ri voluptoase din via?a mea, care nu m-au costat decat pu?in? durere in coaste. Altele, altele, toate…

Dar, de ce s? mergem atat de repede…

*

Durerea de coaste m? ?intui in pat mai multe zile. In fiecare dup?-amiaz?, st?pana lui Leu ?i a inimii mele venea ? pentru un ceas sau mai multe ? ca s? m? vad? ?i s?-?i mangaie cainele.

Mi-a? fi dat intreaga-mi s?n?tate nefolositoare, ca s? pot prelungi aceast? fericire de bolnav r?sf??at! Doamne! fie-?i l?udat? opera! Noi o consider?m nedes?var?it?, fiindc? suntem ni?te nesocoti?i; iart?-ne ins? ?i nu lua in seam? jalnica noastr? judecat?! De un singur lucru-i p?cat: c? nu te-ai gandit s? ne pui o a doua inim? in locul bietului creier, care ne stinghere?te atat!

? Marco, imi spuse prietena (intr-o zi, cand sta pe patul meu, una din acele zile de august, bogate in soare, in mu?te ?i praf), Marco! E?ti gelos?

Vorbindu-mi, fa?a ei deveni la fel de palid? ca in clipa cand se desp?r?ise de c??elu?ul pe care il sc?pasem de la moarte.

? Gelos? De ce m? intrebi? ?i de ce aceast? spaim??

? Pentru c? te iubesc pe tine, pe tine ?i inc? pe cineva!…

Auzindu-i m?rturisirea, mintea mi se tulbur?, patul se invarti cu mine ?i era cat pe-aici s?-l strivesc pe Leu.

? Da! ad?ug?. V? iubesc pe amandoi ca pe unul singur , a?a cum il iubesc pe Leu. Iat? tot ce iubesc. S? nu te superi. Asta e.

?i m? s?rut? cu putere; dar mai bine mi-ar fi dat o lovitur? de ciocan in frunte.

Indat? sim?ii c? nu trebuie s? m? tangui, c? aveam de-a face cu o f?ptur? bine cl?dit? ?i cu un potrivnic puternic; ?i c? numai ar?tandu-m? puternic, la randul meu, mai puternic decat ei doi, voi izbuti s? lupt ?i s?-mi p?strez locul. Sim?ii clar aceasta.

Timpul mi-a dat dreptate. O dreptate amar?…

? Cine-i acel cineva? o intrebai gatuit.

? O s?-l vezi… cand om merge s? s?rim ?an?ul la Neran?ula fundoti .

? …La cine? Neran?ula fundoti? Ce inseamn? asta?

Cuno?team bine ce insemnau aceste cuvinte grece?ti, deoarece ?tiam greaca la perfec?ie; totu?i, nu pricepeam nimic ?i m? uitam la ea proste?te.

Izbucni intr-un hohot de ras atat de frumos, atat de r?sun?tor, atat de ame?itor, incat imi uitai toat? durerea. Leu, la fel, i?i uit? durerea. ?i tustrei, rostogolindu-ne in pat, radeam, ne mu?cam ?i l?tram ca trei animale, tinere, fericite.

? Spune-mi, frumoasa mea, frumoasa mea… Neran?ula…

? M? chemi Neran?ula? strig?, buim?cit?.

? Da, dar…

? …Nu-i cumva ceva asem?n?tor sacagi?ei?

? Nu! nu! Neran?ula inseamn? mic portocal amar; iar fundoti : stufos. E?ti, deci, pentru mine, mica portocal? amar?, micul meu portocal stufos! E?ti refrenul unui cantec grecesc, pe care l-ai auzit ?i pe care-l repe?i ca un papagal. Spune-mi, ce-i cu ?an?ul pe care-l sari ?i unde se afl??

? Pe Uli?a kalimereasc? ^[2] … Acolo, muncitorii au desfundat toat? strada, de la un cap?t la altul, ca s? pun? conducte ?i s-aduc? apa in case. Se zice c? prefectul o ?i are: te duci la perete, intorci o dr?covenie care se cheam? ?robinet” ?i apa curge singur?. Tare mi-ar pl?cea s? v?d ?i eu! Tu crezi? Apa din Dun?re urcandu-se singur? in odaia ta? Ei dr?cie!

Nu ?tiam mai mult decat ea, dac? apa din Dun?re se urca sau nu singur? in buc?t?rii ?i nu dam crezare pove?tii cu ?robinetul” ?pironit in perete”, pe care-l ?intorci” ?i ?a?ne?te un ?uvoi de ap? ?f?r? sfar?it”, ?atat de f?r? sfar?it, c? toat? Dun?rea s-ar putea scurge in odaie”.

Dar ?tiam ?i credeam altceva: anume c? Neran?ula mea iubea un grec, de pe Uli?a kalimereasc?, desfundat? de prim?rie, c? intr-acolo alerga in toate dup?-amiezele ?i c? de acolo se inapoia vesel?, extaziat?, ro?ie ca focul.

Ce se petrecea acolo? Cine era b?iatul care-mi lua jum?tate din prieten??

Un cui dureros imi sfredelea inima.

A? fi vrut s?-mi ucid potrivnicul, dar nu ?tiam nici s? m? bat, nici s-arunc cu piatra.

O privii in albul ochilor.

? L-ai s?rutat pe cel?lalt , ca pe mine?

? Da! l-am s?rutat, dar el e ceva , iar tu altceva . Nu trebuie s? te superi. Hai s? vezi…

? S? v?d, ce? Pe cine?

? Pe Epaminonda… Cel?lalt . E atat de cumsecade! O s?-l iube?ti ?i tu.

*

Noaptea cobora inceti?or, dup? o zi pustiit? de z?pu?eal?.

Il inchisesem pe Leu impreun? cu ceilal?i doi caini, ?i-o pornir?m spre Uli?a kalimereasc?. In strad?, praful rece ne gadila pl?cut picioarele goale. To?i ?trengarii erau pe-afar?. Ne strigar?, dar nu-i luar?m in seam?. Alte ganduri ne fr?mantau.

De fapt, ea p?rea lini?tit?. Mersul ei nep?s?tor, chipul lini?tit de fecioar?, bra?ele care-i atarnau p?r?site (bra?e vanjoase ca doi ?erpi puternici, o?elite de povara g?le?ilor) ?i intreg trupul ei c?lit de o trud? anevoioas?, toate laolalt? m? speriau ?i m? atr?geau in acela?i timp. Cu mare greutate izbuteam s?-mi st?panesc pofta nebun? de-a o mu?ca, de-a o face s? ?ipe.

De ce imi spusese c? mai iube?te ?i un altul? Nu-l puteam suferi pe acest ?altul”.

Oh! egoism al c?rnii! S? te blestem sau s? te binecuvantez? Ast?zi, cand de pe culmea varstei mele pot cump?ni tot binele ?i r?ul din via??, m? intreb dac? via?a s-ar putea lipsi de tine, de tine ucig?tor egoism al c?rnii.

Se-ntunecase de-a binelea, cand ajunser?m in uli?a locuit? de greci. ?an?ul, f?r? sfar?it, se afla la picioarele noastre. Adancitur? intunecat?, str?juit? pe de l?turi de o movil? de p?mant ?i amandou? pierzandu-se in bezna tainic? a nop?ii, ca ?i drumul sor?ii noastre. Felinare cu gaz, rare, r?spandeau ici-colo lumina lor chioar?, ca ni?te presim?iri, in timp ce in dreapta ?i-n stanga se in?iruiau, una dup? alta, c?su?e singuratice, ca ni?te capcane de neinl?turat.

Cuprins de spaim?, de-o spaim? nebun?, o apucai de umeri pe Neran?ula ?i o stransei la piept, ?optindu-i:

? Ce cau?i aici?

La randu-i, imi inl?n?ui mijlocul cu putere ?i, cu privirea a?intit? la ?an?, imi r?spunse, abia auzit:

? Nu ?tiu… imi place aici…

? Hai s? fugim! murmurai, strivind-o in bra?e. S? fugim ?i nu te mai gandi la locul ?sta! Nu te mai intoarce aici!

T?cu, impietrit?.

Mi-amintesc c? i-am prezis atunci, strigand:

? O s? pl?te?ti scump, dac? nu te opre?ti la timp: grecii sunt periculo?i!

Continua s? tac?, strangandu-m? la piept, privind la ?an?ul care devenise negru ca smoala.

Deodat?, se starnir? glasuri, departe in bezn?. Mul?ime de ?trengari cantau ?i pe m?sur? ce, apropiindu-ne, melodia ?i vorbele se deslu?eau, sim?ii trupul prietenei scuturat de scurte tremur?turi.

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

O fecioar? i?i cl?tea fusta,

Neran?ula fundoti!

Se smulse din bra?ele mele, cu o putere neb?nuit?, ca un pe?te mare abia scos din ap? ?i, f?r? o vorb?, incepu s? sar? de indat? ?an?ul in ambele direc?ii, de pe un mal pe cel?lalt, in zigzag, indreptandu-se in direc?ia cantecului ?i repetand la fiecare s?ritur? peste ?an?ul fermecat:

? Neran?ula fundoti!… Neran?ula fundoti!

R?m?sei pironit locului, urm?rind cat puteam cu privirea, n?luca u?oar? a Neran?ulei mele. Apoi, timp de cateva clipe, mahalaua fu st?panit? de o t?cere de moarte pentru sufletul meu, cand, in sfar?it, vocea iubit? izbucni in bezn?:

? Haide, Marco! Haide, Marco!

O clip? mi se n?z?ri s? fug, s? n-o mai v?d niciodat?, dar randuiala sor?ii este nemiloas? ?i m? supusei, ca ?i cum dou? maini dr?g?stoase m-ar fi impins: du-te, du-te spre aceea care te cheam?!

M? dusei… Ca un fermecat.

Un prim felinar ?i dou? siluete ? Epaminonda ?i Neran?ula ? r?s?rir? in bezn?, apoi, la vreo dou?zeci de pa?i mai in urm?, alte felinare ?i alte siluete: vreo zece b?ie?i greci, intre zece ?i cincisprezece ani. To?i erau descul?i ?i cu capul gol. Felinarele ce li se leg?nau in maini erau f?cute din pepeni mari, goli?i de miez ?i g?uri?i cu crest?turi de tot felul: rotunde, p?trate, rombice, triunghiulare, dreptunghiulare, semilune, prin care se strecura lumina unei luman?ri fixat? pe fundul pepenelui. Unele felinare aveau g?urile lipite cu hartie str?vezie ?i multicolor?.

La apropierea mea, Epaminonda se opri. Ceata lui f?cu la fel, p?strand distan?a. In?elesei c? aveam de-a face cu un c?pitan. Orice grec se na?te c?pitan. I?i ridic? pepenele-felinar care ne lumin? o clip? fe?ele, in timp ce Neran?ula, t?cut?, sta foarte aproape, dreapt?, cu mainile la spate.

Fa?a lui Epaminonda, osoas? ?i oache??, imi fu indat? simpatic?. Nu-i lipsea sinceritatea. Era o haimana pu?in mai mare ?i mai puternic? decat mine. N-avea trufia greceasc?, pe care n-o puteam suferi. Imi intinse mana, adresandu-mi-se cu un glas aproape b?rb?tesc:

? Bun? seara, Marco! Fii binevenit in mahalaua noastr?. Neran?ula (ii ?i zicea astfel!) spune c? e?ti de treab?. ?i eu ?i ea suntem la fel. O s? vedem unde o s? ajungem cu o fat? cumsecade, iubit? de doi b?ie?i la fel ?i pe care ?i ea-i iube?te. Acum, hai s? cant?m ?i s? hoin?rim impreun?. Mi se pare c? ?tii grece?te?

F?r? s?-mi a?tepte r?spunsul, lu? comanda cetei ? cu Neran?ula intre noi doi, bra? la bra? ? ?i porunci:

? Hei, palicari!… unu, doi, trei:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

Mar? in caden?? perfect? ?i veselie s?lt?rea??. P?mantul tremura sub pa?ii no?tri. Inimile, la fel. Cu capul dat pe spate, Epaminonda domina toate celelalte voci. ?i mi se p?rea c? ?an?ul pe a c?rui margine umblam, devenise mai pu?in intunecos.

Neran?ula ?i cu mine t?ceam. Dar, departe de-a fi nep?s?toare pe cat p?rea, ii sim?eam trupul frem?tand ca o coard? de harp?, infiorat? de atingerea degetelor. Coada i se leg?na ritmic, la fiece pas alungit, in timp ce mana-i stang? imi strangea bra?ul, ca un cle?te.

Nu m? sim?eam prea r?u. M? socoteam in stare s? lupt ?i s?-l birui pe acest Epaminonda, care canta frumos, insufle?indu-ne mersul. In vreme ce m? intrebam cum se va incheia seara, prietena, pentru care ne infruntam, alunec? deodat? din bra?ele noastre, i?i incepu s?riturile in zigzag pe deasupra ?an?ului ?i disp?ru in noapte cu refrenul:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

Din cand in cand, cand trecea prin fa?a vreunui felinar, umbra i se tr?da pentru o clip? ?i apoi n-o mai rev?zur?m. R?m?sei inlemnit. Foarte lini?tit, Epaminonda imi spuse, cu strangere de inim?:

? Noapte bun?, Marco… Nu se mai intoarce in seara asta. E o apucat?.

M? inapoiai singur ?i trist. Dar, ajuns la gard, o dorin?? de neinfrant m? impinse s? m? duc s-o v?d.

C?m?ru?a ei, drept in fundul cur?ii, avea u?a dat? de perete. Lumina lunii sc?lda fa?a adormit? a Neran?ulei, cu Leu in bra?e ?i ceilal?i doi caini la picioare, ve?mintele aruncate, care incotro, g?le?ile ?i cobili?a intr-un col?.

P??ii in varful picioarelor ?i s?rutai u?or fruntea ciudatei prietene.

Ea nu se trezi. Eu, ins?, n-am inchis ochii toat? noaptea.

*

Copil?ria ?i mai ales inceputul adolescen?ei sunt trepte ale vie?ii, pe care nimeni nu le in?elege. Oricat le-ar fi tr?it p?rin?ii, cei c?s?tori?i nu le in?eleg mai bine decat cei nec?s?tori?i, ?i-i foarte bine a?a, c?ci altfel via?a ar fi grozav de monoton?: copil?ria, adolescen?a, maturitatea ?i b?trane?ea sunt patru vie?i, patru feluri de-a tr?i; le ucizi pe toate, dac? vrei s? torni pe una in tiparul celeilalte.

Ast?zi ?tiu c? uleiul sfant care ne curge in vine, potrivit temperamentului nostru, i?i cere dreptul de a se manifesta inc? din clipa cand ne na?tem ?i c? este cu str?in de ceea ce numim logic?, bun-sim?, judecat?. Judecata apar?ine Creatorului. Noi n-avem altceva de f?cut, decat s? ne supunem sau nu. Atat. Asta-i soarta noastr?, in Orient se ?i spune: Ce ?i-e scris, in frunte ?i-e pus .

*

Pe fruntea mea, a Neran?ulei ?i a lui Epaminonda sta scris s? ne in?elegem prin violen?? ?i s? ne distrugem unul pe altul prin dragoste.

In noaptea aceea de nesomn, biata-mi judecat? m? sf?tuise s-o rup scurt cu grecii, cu c?pitanul ?i cantecele lor, cu ?an?ul lor intunecat. Mai hot?rasem s? nu mai calc in uli?a Kalimereasc?. Dar, a doua zi diminea?a, Epaminonda fu cel care veni s?-mi vorbeasc? de-o isprav? imbietoare, imi spuse grav:

? Il ?tii pe Miu. Ei bine, Neran?ula imi sufl? neincetat la ureche, c? are cel mai puternic zmeu. Nimeni nu se poate m?sura cu el. Asta-mi st? pe inim?. Dar ?ie?

M? invine?ii de furie, afland c? Neran?ula admira pe un altul, in materie de zmeie. Aveam de toate m?rimile, intre care pe cel mai mare, din hartie c?ptu?it? cu panz? ?i care m? intrecea in in?l?ime cu cinci ?chioape! Nimeni nu era in stare s? le confec?ioneze mai bine ca mine. Nimeni nu m? putea birui ? la incurcare ” ^[3] .

Epaminonda ? care auzise despre pr?p?dul ce-l f?cea zmeiele mele ? m? indemn? s?-l infrunt pe Miu, singurul care ar fi putut s? se m?soare cu mine. O f?cea, oare, contand dinainte pe infrangerea mea, spre a m? umili in ochii prietenei noastre? Voiam s-o ?tiu:

? Neran?ula nu mi-a spus niciodat? c?-l socote?te pe Miu mai tare ca mine.

? ?i-o va spune, dac? ai s-o intrebi.

Ne aflam in fa?a casei mele. Neran?ula i?i f?cea ultimele corvezi de diminea??. Trecea ?i se inapoia in goana mare, imbujorat? la fa??, c-un soare deasupra capului, cu al?i doi oglindi?i in apa limpede a g?le?ilor. De fiecare dat?, ne arunca o scurt? privire, care spunea l?murit: Indat? sunt gata .

Epaminonda imi zise:

? O s-avem nevoie de ea, dac? vrem ?s? ne lu?m la incurcare” cu Miu.

? Deci, vrei s? m-aju?i?

? Desigur! ?i Miu o s? fie ajutat, ?i inc? de oameni varstnici, fra?ii lui, care-i dau o man? de ajutor ca ?s? trag?”.

? ?i de ce o s? avem nevoie de Neran?ula? Ea-i fat?.

? Da, e fat?. Dar e in stare s? sparg? u?or capul mai multor b?ie?i ca tine ?i ca mine. Pentru asta, n-are decat s?-?i umple ?or?ul cu pietre ?i s? le arunce. Nimeni in ora? n-o poate nimeri cu o piatr? de la o sut? de metri; in schimb, Neran?ula, cu stanga ei, nu gre?e?te decat o lovitur? din zece. To?i o ?tiu ?i se feresc de ea. E o apucat?.

La atelierele docurilor fluiera de pranz, cand Neran?ula, sosind ca o vijelie, ne d?du cate-o palm? la fiecare ?i-o ?terse s?-?i vad? mai intai cainii. Avea un pachet sub bra?.

? Am mezeluri, paine ?i vin. O s? manc?m pe iarb?, afar? din ora?. In dup?-amiaza asta nu mai car ap?!…

Nelini?tit, Epaminonda o urm?ri cu privirea, dand din cap:

? Ascult? la mine: e o nebun?! O vezi? I?i cheltuie?te to?i gologanii agonisi?i cu trud?. De?i ?tie c? am bani care nu m? cost? nimic, deoarece il fur pe tata cand ca?tig? la c?r?i ?i se intoarce acas? beat ca un porc.

? Asta-i treaba ta, ii spusei. Nu-mi place ins? c?-i lipe?ti porecle: ?apucat?”, ?nebun?” ?i altele, asemenea. E o fat? cumsecade ?i nec?jit?, care mi-e drag? mult…

? Ah! I?i place? Dar mie?…

M? fix? cu-n aer incurcat, apoi se aplec? ?i-?i scarpin? genunchii plini de zgarieturi.

Alergai in pod ?i m? inapoiai cu cel mai mare dintre zmeiele mele, deoarece sim?eam c? in curand vantul va deveni prielnic. Tocmai atunci ap?ru ?i Neran?ula, piept?nat? ?i imbr?cat? ingrijit, mai frumoas? ca niciodat?, mirosind tare a parfum de liliac. Zbura ca o manz?, dar mereu distant?, serioas?.

Bietul de mine! V?zand-o atat de innebunitoare, mi-a? fi omorat ?i p?rin?ii, nu numai pe Epaminonda. Cred c? ?i potrivnicul meu ar fi f?cut la fel, fiindc? o manca din ochi, ca ?i mine.

? Unde te duci cu dihania asta, Marco? m? intreb?, plin? de admira?ie.

Deodat?, sim?ii c?-mi plezne?te inima:

? M? duc s? mai iau ?la incurcare” cu Miu…

? Cu Miu?… Adev?rat? Ai curajul?

? Da, pentru tine… Epaminonda zice c? tu il crezi pe Miu mai tare ca mine…

? E-adev?rat. Dar smulge-i lui Miu zmeul ?i…

? ?i ce? strig? cel?lalt, int?ratat.

? Asta m? prive?te! i-o retez? Neran?ula.

Pornir?m spre mahalaua lui Miu, in fa?a c?reia se afla un maidan mare. Pe drum, Epaminonda se repezi la pu?tii s?i, dandu-le de veste s? vin? dup? noi, dup? mas?.

Profitai de scurta-i lips? ?i spusei prietenei mele, strangandu-i mana:

? Neran?ula, iube?te-m? numai pe mine. Fii numai a mea.

M? mangaie inceti?or cu degetele-i c?rnoase ?i-mi r?spunse:

? Nu trebuie s? fii gelos, Marco… E o prostie! Incearc? s?-l ba?i pe Miu ?i te voi s?ruta ap?sat, foarte tare.

Pentru ce era nevoie s?-l bat ?mai intai” pe Miu, ca s? fiu apoi s?rutat de Neran?ula, iat? ce nu izbuteam s? pricep.

Miu ?i cei doi fra?i ai s?i mai mari erau vesti?i pentru lipsa lor de scrupule. S? vii in mahalaua lor ?i s? le smulgi zmeul, chiar pe drept, insemna s? te duci la moarte sigur?. Ce-are a face! Acest s?rut ?tare”, f?g?duit de Neran?ula, dup? victorie, merita riscul incerc?rii.

Dar cum eram doi in lupt? ?i cum ea ?tia ce ne a?tepta, dornica prieten? socoti nimerit s? ne dea la amandoi cate-un ?aconto”, in timpul mesei, pe iarb?. Ne inl?n?ui pe la spate ?i ne s?rut? pe tampl? pe fiecare, f?r? gand r?u, ame?it? de vinul b?ut la iu?eal?. ?i binein?eles, fiecare socotir?m de prisos s?rutarea dat? celuilalt, imbufnandu-ne. Ea i?i d?du seama ?i ne zise:

? Nu trebuie s? v? sup?ra?i! E o prostie…

Privirea lui Epaminonda p?rea s?-mi spun?: ?Nici acum nu crezi c?-i o apucat??”

Neran?ula ne l?s? in apele noastre, lu? zmeul meu ?i se duse s?-l inal?e. O l?sai, cu riscul de a-l strica.

Dar nu se intampl? una ca asta. Dintr-o dat?, zmeul se in?l?? sus de tot, tarandu-?i in nori cei dou?zeci de metri de ?coad?”. Mul?ime de gur?-casc? se inghesui la por?i, impresiona?i de frumoasa provocare, chiar in mahalaua lui Miu, ului?i de puterea ?vajaietorii” ^[4] mele.

S?rii la carm?. ?Tr?gea” bine! Nici pic de ?burt?”! Nici chip de tumb?, deci, ?coad? destul?”. ?Gur? cat ii trebuie”. Carmire u?oar? ?la dreapta ?i la stanga”. Treab? bun?! Hei, Miule! Dormi?

?i iat?-l pe Miu ie?ind cu ?privighetoarea” lui! Arunc? o privire in sus ?i nu-mi pare prea mul?umit. Un ?trengar se duce s?-l ??in?”.

? D?-i drumu’! strig? Miu.

Copilul d? drumul zmeului, Miu trage cu labele sale de urs, dar zmeul d? gre? ?i cade, ?ca o baleg? de vac?”.

? Te-ai ?cur??at”, Miule! ii strig? din poart? un insur??el in vest?.

?Vajaietoarea” mea url? ?i scoal? din somn toat? mahalaua. Femeile au dureri in ceaf?, silite s? priveasc? in sus, c?tre cer, unde zmeul meu st? pironit ca un soare.

? ?sta-i Marco! strigar? ?trengarii. Marco de pe uli?a ovreiasc?!

? O s? vad? el indat?! r?spunse Miu, care, la a treia incercare, izbute?te, in sfar?it, s?-?i inal?e ?ma?in?ria” petecit?.

?i, indat?, se inapoiaz? la el in curte ?i inchide poarta. De-acolo, incepe s? ?trag?”.

? Cheam-o ?i pe bunic?-ta! ii strig? Epaminonda.

?i acum la treab?!

*

Ah!… copil?rie, copil?rie… Aceast? poveste cu zmeul, ca toate cele ce vor urma, nu-i decat un mijloc de-a m? ame?i, rechemandu-te, copil?rie! Simt nevoia s? te retr?iesc, o, copil?ria mea, c?ci iat? moartea se apropie ?i ieri, abia ieri, eram copil inc?!

De ce, oare, nu se prelunge?te copil?ria pan? la cap?tul vie?ii? De ce devii deodat? grijuliu, meschin in toate ?i mai ales chibzuit? La ce bun pruden?a? Ce ne d? in schimb, aceast? zgarcenie pe care o punem in tot ce cheltuim?

O zgarietur? ne face p?rul m?ciuc?… O necuviin?? ne jigne?te… Pu?in? manie ne otr?ve?te sangele, pan? la viitoarea manie. O dorin?? nesatisf?cut? ne umple capetele cu ranchiune, ?i, mai presus de orice, acest co?mar de-a voi s? aduni, ca s? ai cu ce tr?i o mie de ani in bel?ug.

Neran?ula!… Micu?? fecioar? bun?, cu trupul invarto?at de munca nevoioas?! Prieten? de nein?eles!… Roua vie?ii mele care m? intampinai in fiecare diminea?? cu g?le?ile tale pline de argint-viu, la tine m? gandesc, cand rostesc cel mai dulce cuvant din lume: copil?rie!

Cat de departe erai de a b?nui primejdiile pricinuite de indr?zne?ele noastre distrac?ii! Cat de departe era acest mare n?t?r?u de Epaminonda! Cat de departe eram eu insumi!

Imi f?g?duiai un s?rut ?ap?sat” , inainte de a cunoa?te puterea s?rutului ?i, ca pre? al acestei dorin?e neasemuite, imi cereai s?-l umilesc pe Miu, un derbedeu care ar fi putut s? ne spintece pe tustrei.

Mangaiai, Neran?ulo, doi indr?gosti?i in acela?i timp ?i ei se mul?umeau doar s? se imbufneze, in loc s? dea foc ora?ului. Cat despre noi, te sim?eam in chip vag femeie, aurora unui soare necunoscut, dar b?nuit cu infl?c?rare.

Eram copii, o, mica mea portocal? amar?, o, micul meu naramz stufos!

*

La-ncurcare . B?t?lia.

Mai intai nepotrivirea de zmeie, hot?rat prielnic? mie; sfoara lui Miu f?cea ?burt?”, apoi ?gur? prea larg?”, ?coad? pu?in?”, ?nesupus la comenzi” ?i ?primejdie de a se da peste cap”. La mine, zbor ideal; dou? sute dou?zeci de metri de sfoar? intins? s? pocneasc? ? exact ca o linie oblic? intre cer ?i pumnii mei ? imobilitate perfect?, ascult?tor la toate mi?c?rile. ?Tr?gea” atat de tare, c? m-ar fi ridicat in sus, dac? a? fi avut cu zece kilograme mai pu?in. Mandria imi luase intr-atat capul incat m? a?teptam ca in orice clip? s? m? trezesc u?or ca un fulg ?i tarat in nori.

Era intr-o duminic?, dup? mas?. La toate por?ile, ciorchini de oameni, cu suflarea t?iat?. ?i nenum?rate guri strigand:

? Bravo, Marco!

? ?i-ai g?sit na?ul, Miule!

Priveli?tea o imb?t? pe Neran?ula care, desigur, i?i udase chilo?ii.

Fire?te, Epaminonda conducea b?t?lia, poruncea, umflat ca un curcan, viteaz ca un amiral. S?rind intr-una intre mine ?i poarta lui Miu, atent la matrapazlacurile adversarilor no?tri, dandu-mi de veste:

? Nici un dubiu; acum trag trei! Un pu?ti e gata s? se ca?ere pe acoperi?ul vecinului, ca s? ne taie sfoara la timp. Bag? de seam?!

Apoi, intorcandu-se c?tre propria-i ceat? de pu?ti:

? Hei, m?, Mavridis ?i tu, Gherasimos! Veni?i aici! Ave?i grij? de pantalonii no?tri s? nu cad?, cand s-o ingro?a gluma. S? ni-i impinge?i sub curea!

Soarele ne potopea, ?i intre el ?i Neran?ula sim?eam c? ni se topea inima. In sfar?it, r?cnii pentru atac:

? Miule! Numai intre noi doi, vrei?

? Du-te-n m?-ta!

Un strig?t ascu?it sfa?ie v?zduhul, ca un nechezat. O auzii pe Neran?ula, ripostand:

? Tic?losule!

Chiar in clipa aceea, ea o zbughi cu ceata noastr? de ?trengari. ?i, in timp ce f?ceam o mic? manevr? de ?apropiere”, o v?zui, ajutat? de b?ie?ii no?tri, cum m?tura p?mantul cu bra?ele, adunand pe cat putea toate pietrele, umpland buzunare ?i ?or?uri, f?cand gr?mezi de rezerv? sem?nate pe drumul nostru de retragere, ?i pe care numai Dumnezeu ?tia cum aveam s-o scoatem la cap?t.

Lupta fu scurt?, datorit? unei stang?cii a lui Miu, care c?zu in cursa ce-i intinsei. ?Inc?lecai” f??i? pe sfoara lui, singura pozi?ie ca s? fii ?tr?snit” de adversar. Increz?tor in greutatea zmeului s?u, mai mare ?i deci mai greu decat al meu, Miu scont? rostogolirea mea ?i incepu s? trag? de sfoar? cu furie. Tic?losul uitase c? zmeul meu nu f?cea ?burt?”, puteam deci s? trag de sfoar? ?i s-o fac tare ca o?elul.

El trase, eu sl?bii. Trase cu putere ?i-mi f?cu o ?cocoa??”. Sl?beam sfoar? intr-una, dar, indat? ce-l v?zui pe Miu ajungand ?in varf”, pusei ?furca”.

? S? tragem, Epaminonda! S? tragem cu toat? puterea, pentru Dumnezeu, inainte ca Miu s? ?scape”!

El observ? ?iretlicul ?i incerc? s? ?scape”, dar prea tarziu, c?ci il ?i ?inh??asem de beregat?”. Mul?imea urla.

? Prea tarziu, Miule. Te-a-nh??at ?de beregat?”!

? O s? te rostogole?ti! ?Privighetoarea” ta o s?-?i lase ?coada-n jos”!

Intr-adev?r, incurcat zdrav?n, zmeul s?u se descump?ni, se impletici in coad? ?i incepuse s? descrie tumbe, atarnand ca o zdrean??.

Acum n-aveam decat s? trag. Nu m? mai puteam teme c?-l va redresa.

Iat?-ne pe amandoi tocmai deasupra acoperi?ului vecin, cand ? tic?losul! ? se ivi un b?ie?a? printre olane, cu un briceag in man?, gata s?-mi taie sfoara in clipa coborarii.

Dar nu degeaba aveam o prieten? care se numea Neran?ula: cu o singur? piatr? atinse pe b?iat in cap, rostogolindu-l de pe acoperi?.

? Trage, Epaminonda!

? Trage, Marco!

? Trage, Neran?ula!

Tr?geam, in timp ce mul?imea urla odat? cu noi, iar pu?timea ne ?inea cu greutate pantalonii ce ne alunecau pe vine!

Buuum!… Vuiet groaznic! Cele dou? zmeie, mari cat ni?te por?i, se pr?bu?iser? pe acoperi?ul cu frumoasele olane noi, cur??ind tot ce intalneau in cale. Cedand puterii cu care tr?geam, sfoara lui Miu, se rupse la vreo treizeci de metri deasupra p?mantului: un mald?r f?r? form?, de zmeie, sfoar? ?i cozi c?zu in bra?ele noastre.

? S? fugim! S? fugim!

? P?zea! strig? careva. S-a luat dup? voi cu un cu?it in man?.

? Miu! Miu! urla o femeie. N-o s? faci o crim? pentru o copil?rie!

O fulger?tur? de privire in urm? ne incredin?? asupra groz?viei situa?iei.

Stanjeni?i de prad?, eu ?i Epaminonda nu puteam face mare lucru. Atunci o v?zui pe Neran?ula infruntandu-i singur? pe cei trei haidamaci, care s? n?pusteau asupr?-ne, cu ochii ie?i?i din orbite. O grindin? de pietre se ab?tu din mana ei stang?, mitraliind pe urm?ritori. Aprovizionat? de b?ie?ii no?tri, loviturile ei fur? atat de iu?i ?i de dr?cesc la ?int?, incat cei trei du?mani avur? capetele sparte, in mai pu?in de un minut. Dar, de?i insangera?i, se indarjir? s? caute o sp?rtur? in ploaia de pietre, ca s? ne ia la trant? dreapt?, ceea ce ar fi insemnat pentru noi o nenorocire, deoarece ei erau aproape oameni in toat? firea.

Stra?nica noastr? prieten? nu le d?du r?gaz, ?inandu-le piept viteje?te, dandu-se inapoi cu pa?i m?sura?i ?i cu nemaipomenit sange rece, pan? cand cele trei haimanale, grav r?nite de pietrele ei, se oprir? la un pu? ?i incepur? s?-?i spele r?nile.

Atunci o luar?m la s?n?toasa, cat ne ?inur? picioarele, ajungand in uli?a kalimereasc?, unde ne a?tepta o primire triumfal?.

? Urrra! Bravo, Neran?ula! Bravo, Marco! Bravo, Epaminonda!

Zmeul, trofeu purtat pe Epaminonda; Neran?ula intre noi doi; ceata r?zboinic? de pu?ti ?inandu-se scai dup? noi; astfel intrar?m in sunetele cantecului:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

Da! Neran?ula fundoti! Dar iat? c? proprietarul acoperi?ului stricat sose?te cu un olan spart in man?, intov?r??it de tata. De asemenea, tat?l lui Epaminonda este chemat s? asculte din gura p?guba?ului ispr?vile feciorului s?u. Cate?itrei vorbesc in acela?i timp, url?, fac spume la gur?, sunt gata s? se ia de guler. In sfar?it, de bine-de r?u, omul este desp?gubit. Suntem oc?ra?i ca ni?te m?gari lene?i, ?i odat? venit? seara putem s? ne relu?m petrecerea greco-latin?, cu defilare, cantece, pepeni, lampioane ?i cu aceast? z?p?cit? de Neran?ula, care, apucat? de delir, sare cu inver?unare peste ?an?, imparte s?rut?ri gr?bite celor doi iubi?i, r?nindu-i intr-atat pe amandoi, incat se invr?jbesc de moarte din aceast? sear? triumfal?.

Dar Neran?ula nu vede nimic, nu bag? de seam? nimic. Atras? de chemarea Destinului ei, p?r?se?te pe cei doi rivali, continuandu-?i s?riturile in zigzag, afundandu-se in bezn?, odat? cu refrenul:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

Cu zmeul in spate, p?r?sii inc? o dat?, singur ?i trist, acest loc de nenorocire, in timp ce Epaminonda, cu o ?igar? in gur?, dinaintea por?ii, striga in urma mea:

? Marco, ?sta nu-i decat inceputul! In curand, o s-o facem ?i mai lat?! ?i alt fel decat cu zmeie!

Copil?rie, dulce ?i sfa?ietoare copil?rie!

*

Este de la sine in?eles c? inotam ca ni?te pe?ti, fiind copii ai b?tranei Dun?ri. ?i aici inc? o alt? p??anie, bogat? in amintiri duioase, in lumin?, nem?rginire ?i crud? am?r?ciune.

Hei! Via?? n?valnic?! Dun?re prim?v?ratic? a inimilor noastre!

To?i inotam. Dar, a inota, e pu?in spus. Care b?iat fricos din Br?ila n-a fost ispitit s? treac? Dun?rea inot, intre Cataga? ?i Ghecet? ?i, totu?i, ce isprav? nemaipomenit? aceast? traversare a apei!

S? str?ba?i fluviul, folosind cele cinci feluri cunoscute de inot: caine?te, ca broasca, pluta, voinice?te sau c?lcand apa; s? atingi cu piciorul n?molul de pe malul cel?lalt ?i s? zbucne?ti indat? inapoi, iat? ce nu era in stare s? fac? toat? lumea! Iat? ce era jinduit de toat? lumea ?i mai ales, in chip nest?vilit, de mica ?toat? lumea”! ?i iat? de ce in fiecare anotimp bra?ele indep?rtate ?i nemiloase ale Dun?rii imbr??i?au cu predilec?ie micile trupuri ce li se incredin?au cu patim? ? trupurile bietei ?toat? mica lume”!

Avea la cheremul ei, de toate felurile: sl?b?nogi, durdulii, blonzi, brune?i, oache?i. ?i ochi mari, ?i gene lungi, pleoape ce nu mai puteau s? se deschid? vreodat? la soare, la lumin?, la Dun?rea r?ut?cioas? ?i la frumoasele indr?gostite care-i a?teptau infiorate la cutare r?spantie aleas? de destinul nep?s?tor.

Aceste trupuri, hr?nite cu m?m?lig? ?i dorin?i fierbin?i, erau scoase din fluviu, uneori calde, cateodat? vinete ?i ciopar?ite de raci. O mam? cu fa?a r?v??it? de disperare, o sor? d?ramat? de be?ivul de b?rbatu-s?u, se aflau intotdeauna pe mal, pentru a reinsufle?i cu s?rut?rile lor micu?ul cadavru al celui care d?ruise Dun?rii suprema dovad? a dragostei lor.

De asemenea, se intampla ca vreun ?trengar s? scape ca prin minune. Era tras de p?r la ?a treia apari?ie la suprafa??” ?i adus pe mal, ca un pachet, sub bra?. Acolo, un om curajos il apuca de glezne ?i-l r?sturna indat? cu capul in jos, pan? ce apa inghi?it? i se scurgea toat? pe nas ?i pe gur?. Atunci, inviat din mor?i, omule?ul nu se dumirea:

? Unde m? aflu? Ce s-a intamplat?

? Erai cat p-aci s? treci Dun?rea! i se r?spundea.

Da, inotam to?i. Ne petreceam o parte din via?? in ap?, b?rba?ii ?i b?ie?ii intr-o parte, femeile ?i fetele la cateva sute de pa?i de noi. Numai Neran?ula se incumeta s? se amestece cu b?ie?ii ?i s? inoate impreun? cu ei. Nu-i pl?ceau nici femeile, nici fetele.

?i-ntr-o frumoas? zi de inceput de septembrie, dup? nenum?rate incerc?ri de-a m? imp?ca cu Epaminonda, ea m? g?si la umbra unei s?lcii. Imi spuse:

? Dac? Epaminonda te va a?a?a s? treci Dun?rea ?dus ?i intors”, s? nu prime?ti. El e in stare s-o fac?; tu ins? te vei ineca. ?i el asta vrea!

T?cui, fiindc?, in realitate, mi-ar fi pl?cut s?-i dovedesc c? eram gata s? mor pentru dansa.

Pricepuse? N-a? putea-o spune. Oricum, dragostea ei pentru mine era v?dit?; ?i ceva viclean trebuie c? se petrecuse in capul celuilalt, de vreme ce ea venise s?-mi dea de veste, f?r? inconjur.

V?zandu-ne vorbind impreun?, Epaminonda veni s? m? scoat? din indoial?. M? infrunt? f??i?, alb la fa??, r?v??it de suferin??:

? ?tii, Marco? Unul din noi e de prisos pe lang? Neran?ula. Nu vrei s?-i d?m Dun?rii dreptul de a alege?

? Indat?, Epaminonda. Sunt de aceea?i p?rere cu tine.

Neran?ula i?i l?s? capul in jos ?i-?i mu?c? frumoasele buze, pe care, desigur, nu trebuia niciodat? s? i le s?rut ca ?oamenii mari”.

? V? inso?esc! ne zise, privindu-ne cu r?utate.

Era un ordin. Pe care-l aprobar?m in t?cere. ?i repede ii inl?n?ui gatul, s?rutand-o ca ?oamenii mari”. Luai cu mine arsura de neuitat a buzelor ei ?i disp?rui, afundandu-m? in ap?.

*

Eram sigur c? m? voi ineca la inapoiere. De aceea, la inceput fui lini?tit. Totdeauna e?ti lini?tit, cat? vreme mai p?strezi o slab? speran?? de via??.

Niciodat? n-am aflat ce s-a petrecut intre ei, dup? dispari?ia mea in valuri. Ie?ind la suprafa??, observai c? Epaminonda inota la ca?iva metri in urma mea, dar in aceia?i arunc?tur? de ochi mai v?zui ceva: o z?rii pe Neran?ula in clipa cand lua din mainile unui ?trengar una din acele b??ici de porc, care sluje?te la inv??atul inotului. O dezumflase iute, ascunzand-o sub tricou. Pu?in mai apoi alunecam cu to?ii lin pe oglinda scanteietoare a fluviului.

Ai fi spus, trei buni prieteni intr-o partid? de pl?cere. ?i totu?i era vorba de moarte. Nu pot s?-mi st?panesc rasul, gandindu-m? la asta.

Era ?i de ce.

Convins c? m? voi duce la fund, Epaminonda era intunecat ca un c?l?u. Mai tarziu am aflat c? se temea de chinurile iadului, pentru c? incerca s? m? omoare. Or, se spune c? in cer crima asta se pl?te?te cu focul Gheenei. De aceea, chinuit in egal? m?sur? de dorin?a de-a m? nimici ca ?i de grija de a intra in rai, Epaminonda inota de parc? apa ar fi fost clocotit?. Se leg?na, rostogolindu-se ca un butoi, schimbandu-?i neincetat felul de inot, contempland cu dezn?dejde bolta cereasc? ?i scuipand foc ?i par?. Eu habar n-aveam.

De asemenea, nici ce se petrecea cu Neran?ula. Cu bra?ele ?i picioarele ei de atlet, inainta mult mai repede, f?cand pluta. In timp ce noi ne luptam cu brasul. Dar, deodat?, ea se opri, l?sandu-se intrecut? de Epaminonda. Apoi, la apropierea mea, incepu s?-mi fac? tot felul de semne ?i-mi ar?t? pe furi? o b??ic? dezumflat?.

Prin semnele ei care voiau s? m? incurajeze, eu crezui c?-mi repro?a faptul de-a fi primit provocarea, expunandu-m? astfel mor?ii. Mi se p?rea c?-mi spune: Cu atat mai r?u pentru tine, dac? te ineci; ?i-am spus-o doar! ?i-i explicai, printr-un gest care o ului: Bine, bine! voi muri, r?ut?cioaso, ?i-o s? r?mai cu cel?lalt.

Cat despre b??ica dezumflat?, desigur, in clipa aceea, nu puteam s? b?nuiesc despre ce era vorba.

Intre timp, ajunser?m mai la vale, in fa?a Ghecetului; atinser?m cu varful piciorului p?mantul Dobrogei ?i indat? o pornir?m la drum inapoi, schimband mereu direc?ia impotriva curentului apei.

Acum alt? poveste: aproape sleit de puteri, moartea imi ar?ta de foarte aproape chipu-i infior?tor. ?i cat e de trist, de sfa?ietor s? mori, cand iube?ti!

Cu toat? apa Dun?rii, sim?eam inc? pe buze arsura s?rutului Neran?ulei, acest s?rut pe care m? l?sase s? i-l iau din toat? inima. Ah, nu! Acum nu mai voiam s? mor! Mai voiam inc? asemenea s?rut?ri! Dar malul Cataga?ului mi se p?rea c? se indep?rteaz?. Ochii-mi imp?ienjeni?i abia il mai z?reau.

Plumb in picioare, plumb in bra?e. Nu mai eram in stare s? fac nici m?car odihnitoarea plut?. Nu mai pricepeam nici diferen?a dintre curen?ii apei. Inima imi b?tea din ce in ce mai puternic. Iar urechile imi pocneau. ?i malul Cataga?ului care se dep?rta intr-una! Ah, Epaminonda, tu o s? te insori cu Neran?ula mea. Eram convins. Dar unde o fi prietena mea, ca s-o v?d pentru ultima oar??

Bolta cereasc? se invarte?te, se clatin?, ai zice c? Dun?rea urc? spre cer. Il v?d pe Epaminonda, ca printr-un v?l sub?ire, cum alunec? iute pe suprafa?a apei.

?i deodat? simt cum Neran?ula m? strange in bra?e ?i apoi ce se intampl? cu mine? B??ica umflat?, o b??ic? mare, stra?nic de umflat?, m? impinge in sus de sub burt?.

Ah! Cat? odihn?! Cat? fericire! Da! Eram salvat. Ea m? salvase. Acum pricepui rostul semnelor ei ?i al b??icii. Dar cum izbutise s-o umfle? ?i de ce gonea Epaminonda?

? Cand o s? ajungi la mal, sparge-o in ap?, ca s? nu afle c? l-am tras pe sfoar?!

Spunand aceasta, Neran?ula se indep?rt? in mare grab?. Tocmai atunci il auzir?m pe Epaminonda strigand unei b?rci, ce-i ie?ise in cale:

? Hei! barcagiu!… Colo se ineac? un prieten! Duce?i-v? repede! Salva?i-l!

Intocmai unui delfin juc?u? c?ruia ii place s? se distreze, zburand in fa?a vapoarelor ce intr? intr-un golf, a?a ?i Neran?ula jubila de victoria ei asupra mor?ii, la auzul strig?telor disperate ale lui Epaminonda.

?C?lca” apa b?tand din palme, se cabra imitand saltul unui pe?te mare, f?cea tumbe, se cufunda in ap? pan? i se t?ia respira?ia, striga, ?uiera ca o siren?.

Odihnit ?i bucuros la culme, sp?rsei b??ica ?i m? avantai spre mal, pe care-l atinsei, dand cu tifla barcagiului ce-mi venea intr-ajutor.

Pe bun? dreptate, Epaminonda nu mai pricepu nimic. ?i inc? o dat? ne-am desp?r?it potrivnici; in timp ce r?ut?cioasa prieten?, ne p?r?sea pe amandoi alergand s? i?i ia imbr?c?mintea, s?rind ?i cantandu-?i refrenul favorit:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

*

Prima s?pt?man? din septembrie este s?pt?mana murelor tarzii, pe care orice copil curajos din Br?ila le caut? in b?l?ile nesfar?ite ale deltei, departe, tare departe, spre Coroti?ca, acolo unde este st?pan? numai m?rinimoasa Dun?re. E tare greu s? le ai, deoarece Creatorul a avut grij? de fericirea sfioaselor vie?uitoare ale desi?ului din balt?, pe care omul le vaneaz? proste?te ?i a pus la ad?post de r?utatea omeneasc? toate aceste bun?t??i. Dar copilul este un mare risipitor de via?? ?i nimic nu-i indeajuns de ferit de pofta lui nem?surat?. Lui, Dumnezeu ii iart? tot.

Totu?i, uneori nu iart? ?i pedepse?te f?r? mil?.

A doua zi dup? baia cu inten?ii criminale, Neran?ula imi ?opti la ureche, in timp ce-mi mangaia capul culcat pe genunchii ei.

? Ascult?… Marco… Ascult?-m? bine… ?i nu fi r?u… Epaminonda…

? …Pentru numele lui Dumnezeu! Nu vrei s-o sfar?e?ti cu Epaminonda, atunci cand il mangai pe Marco? ?i cu Marco, cand il mangai pe Epaminonda? Nu-ncap dou? s?bii intr-o teac?!

M? sculai brusc, s?-i strig mania ce m? cuprinsese. M? trase ins? u?or de p?r, punandu-mi din nou capul pe genunchii ei:

? …Marco, las? ?teaca” ?i ascult?!… Epaminonda este ros de remu?c?ri c? a vrut s? te omoare mi?ele?te!…

? …?i acum vrea s? m? omoare voinice?te , ca ?i cand asta mi-ar ?ine de cald!

? …?i acum vrea s? ne duc? la Coroti?ca, s? manc?m murele vulpii, ale lupului ?i ale naga?ului. ?tii, mure mari ?i negre ca ochii mei!… ?i toate cu puf de brum?!… ?i dulci, ca… asta!

?i m? s?rut? ca ?oamenii mari”, apoi, spre a m? impiedica s?-i r?spund pripit, i?i ap?s? buzele mele cand pe un ochi, cand pe cel?lalt, clipindu-?i genele lungi, a c?ror atingere imi oprea b?t?ile inimii.

Imi pieri glasul. O frunz? c?zu din dudul b?tran sub care ne aflam. O lu?, o s?rut? ?i-mi acoperi gura cu ea. Ap?sand frunza, cu palmele cruci?, continu?:

? S? nu spui nu! Am o poft? nebun?, nebun?, s? m?nanc din murele animalelor s?lbatice. ?i tu ?tii c? o poft? nesatisf?cut? poate face mult r?u, deoarece e mai tare decat noi. Se spune c?, pe vremea turcilor, o femeie ins?rcinat? rupsese un bob dintr-un ciorchine frumos de struguri, pe care slugile il duceau pe o tav? de argint st?panului lor, un pa?? cainos. Furios, pa?a porunci s? fie adus? biata femeie. Ii spintec? burta ?i se v?zu c? bobul de strugure se afla in gura f?tului. De-atunci, orice pa?? a sf?tuit pe oameni s? indeplineasc? toate poftele femeilor, deoarece sunt mai tari decat noi. Uite, e adev?rat c? nu sunt inc? femeie, dar e acela?i lucru. Da, Marco, e aproape acela?i lucru, nu-i a?a?

?i apoi, dac? e?ti bun, vei ing?dui lui Epaminonda s? ne dovedeasc?, la randul lui, c? e in stare de ceva. Se simte umilit ?i ?ine s? ne arate ce bun ?c?pitan de caravie” este. Vom merge toat? ceata cu barca lor cu panze. El va fi c?pitanul ?i ne va ului pe to?i. In?eles-ai? N-o s? fii gelos!

De?i m? d?duse gata imp?r?eala, plecai la mure. Bietul Epaminonda i?i f?cea mil?. Ca ?i mie, de altfel. M? asigur? c? nu-i b?iat r?u. ?tiam. Totu?i, ne-am strans mainile f?r? c?ldur?.

Ne urcar?m pe vasul s?u, o vechitur? care lua ap? peste tot. Trebuia s-o scoatem, f?r? r?gaz. Treaba asta reveni celor ?apte pu?ti care alc?tuiau statul-major al amiralului Epaminonda ? ?apte ?voinici” nesp?la?i, nemanca?i ?i in zdren?e. Vedeai prin g?urile pantalonilor lor toat? averea amiralit??ii. Copil?ria nu cunoa?te ins? decat o singur? pacoste insuportabil?: mersul la ?coal?. ?i slav? Domnului, de aceast? spaim? ii scap? Dun?rea, pe a c?rei ap? marinarii no?tri puteau merge ca ?i Christos, de la care mo?teniser? indurarea.

Neran?ula se afla in culmea bucuriei. Totul promitea o hoin?real? din cele mai reu?ite, pe o vreme pl?cut?, ca in toiul verii dup? o ploaie cu g?leata. Fiecare la postul s?u. Neran?ula ne z?p?cea, s?rind de la pup? la pror? ?i de la pror? la pup?, a?a cum s?rea deasupra ?an?ului, strigand p?tima??:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

? O s?-mi f?rami ?vasul”! ii spunea Epaminonda, care naviga cu toate panzele sus.

Incredin?at c? dirija un vas ?i am?rat c? n-avea un binoclu, sta ?eap?n ca ?i catargul de la vela foc (inchipuit, deoarece n-aveam decat un biet catarg), scruta zarea, cu mana strea?in? deasupra ochilor, prevenind cu seriozitate pe carmaci:

? Aten?ie, Papaiani! ?lepurile de colo vin spre noi! Carme?te u?or la stanga! Am putea s? ne ciocnim cu ele ?i s? le pricinuim vreun r?u!

? Cine, noi? il intreb? prietena noastr?, r?ut?cioas?. Mai degrab?, vrei s? spui c? ?lepurile ar putea s?-?i fac? zob ?andramaua!

Tot lungul drumului, Epaminonda trebui s? indure asemenea in?ep?turi, dar plato?a lui de ?lup de mare” il ap?ra cu t?rie. Era sincer, credincios, viteaz ?i gata de jertf? pentru onoarea patriei sale indep?rtate, al c?rei slujitor glorios spera s? fie intr-o zi. Fa?a, pustiit? de flac?ra pasiunilor precoce ce-l mistuiau pe din?untru, c?p?ta o inf??i?are solemn?, indat? ce era vorba de indeplinit o datorie. A fost un noroc pentru noi c? nici una din b?rcile pline cu be?ivi, atat de nelipsite pe Dun?re, nu ne ie?i in cale, cu provoc?rile obi?nuite, altfel Epaminonda ar fi fost in stare s? primeasc? indat? o ?b?t?lie naval?”. ?i oricat l-am fi sacait cu starea jalnic? a ?cor?biei” sale, el ar fi dat vina pe Dun?re, c? apa p?trundea in?untru.

Nu m? indoiesc, c? Epaminonda n-ar fi fost un navigator bun. Ah! Ursit? nemiloas?.

Pentru ce te inver?unezi s? zdrobe?ti indeosebi sufletele cele mai generoase?

Bun cunosc?tor al topografiei b?l?ilor, Epaminonda ne conduse in mod glorios pe canale, care in delt? sunt ca scurt?turile in mun?i. O f?cu intocmai ca un adev?rat Don Quijote dublat de un Sancho Pancha, asudand, sangerand, zb?tandu-se, luand o biat? salcie plang?toare drept un du?man neinduplecat ?i m?cel?rindu-i cr?cile cu lovituri de vasle, speriindu-ne la trecerea prin anumite desi?uri cu apari?ii probabile de lupi ce atac? pe om, care l-ar fi ?atacat odat?” chiar pe el, primejdie care-l silea s? ?in? mereu un cu?it mare in man? ?i s? ia m?suri induio??toare pentru a ne ap?ra vie?ile. Dar, in acela?i timp, ?tiu s? ne dovedeasc? bunul s?u sim?, ghicind ?i ferindu-ne de toate acele inn?moliri ?i r?t?ciri sup?r?toare, c?rora le cad victime chiar ?i cei mai buni barcagii ?i care fac adesea ca multe din petrecerile celor mai vesele grupuri s? se sfar?easc? in lacrimi ?i injur?turi.

Porni?i la drum, mult dup? r?s?ritul soarelui, Epaminonda ?arunc? ancora” cu mult inainte de amiaz?, in mijlocul felicit?rilor.

?i petrecerea incepu…

*

Petrecere… S? ne fereasc? Dumnezeu, fiindc? Neran?ula i?i lu?, voioas?, sarcina s? ne invenineze, indat? ce p??ir?m pe uscat. Il s?rut? pe Epaminonda, in nasul meu, ca s?-l r?spl?teasc? pentru curajul s?u; ?i, ca s? nu fiu sup?rat, m? s?rut? ?i pe mine, in nasul lui Epaminonda, int?ratandu-ne pe amandoi.

? Ah! more Marco! strig? s?rmanul amiral; asta-i boal? curat?, ce nu mai poate dura! Eu, unul, mor!

Mirat? de pozna f?cut?, Neran?ula ne privi st?ruitor in ochi, cu nevinov??ie:

? Dar… de ce v? sup?ra?i? Ceea ce am f?cut era drept…

? …Foarte drept, Neran?i- mu! Atat de drept c? doare al dracului! r?cni Epaminonda.

?i disp?ru in desi?, ?inandu-?i capul intre maini. Fugii, la randul meu, in alt? direc?ie. Cei ?apte trep?du?i se aflau ?i ei departe, in c?utarea murelor.

Ea nu se lu? dup? nici unul dintre noi doi. Pu?in dup? aceea, o auzii in dep?rtare, cantand din r?sputeri, cu gura plin? de mure:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

Ne aflam in mijlocul unei b?l?i de mai multe mii de kilometri p?tra?i, stuf?ri? de nep?truns, p?mant pierdut pe vecie pentru mana harnic? a omului. Dun?rea, tiran generos, il ?ine necontenit, in vremea umfl?rii apelor, sub amenin?area valurilor sale necru??toare. Aici cerul pare la fel de s?lbatic ca ?i p?mantul, t?cere care insp?imant?; nem?rginire care face via?a de nesuferit pentru fiin?ele sim?itoare. O frunz? care se mi?c?, un spic care se leag?n?, un ?ip?t de uliu care spintec? v?zduhul, il fac pe om s? simt? cat de pu?in inseamn? el pe p?mant. Aici neghiobul ?rege” al planetei noastre nu poate p?trunde decat cu pre?ul a sute de r?ni pe obraz, a mii de necazuri ?i oboseli istovitoare. Aici, de la vulturul care plute?te in aer, ca un zeu al nem?rginirii ?i pan? la ?an?arii ce mi?un? puzderie, totul se impotrive?te celui care stric? frumoasa via?a de pe p?mant: ?La noi, nu-?i vei putea infige col?ii!”

Refrenul melodios al Neran?ulei r?sun? ca sub o bolt? de aram?, uimind un sitar care ciugulea mure, foarte aproape de mine. M? l?sai r?pit de chemarea vocii iubite. Din locul unde se afla, Epaminonda f?cu la fel. ?i indat? capetele noastre se ivir? la marginea unei poiene, plin? de uria?i pepeni verzi. V?zandu-ne, Neran?ula b?tu din palme ?i f?cu haz de boturile noastre manjite de mure. Ea nu-?i innegrise decat degetele.

Veselia ei ne dezmor?i sufletul, f?candu-ne s? uit?m suferin?a. La randul nostru, raser?m unul de altul. Apoi, ar?tandu-ne coliba pepenarului, ne apuc? pe fiecare de man? ?i ne trase intr-acolo.

? Hai s? vedem cine-i pepenarul ?sta!

Era o pereche de cincizeci de ani, dobrogeni s?raci, jum?tate bulgari, jum?tate ?igani, imbr?ca?i cu ni?te zdren?e ?i ajun?i tot atat de s?lbatici ca ?i p?mantul care-i hr?nea. Totu?i femeia, care mai p?stra urmele unei frumuse?i repede ofilit?, izgoni cainele ?i veni s? ne intrebe dac? voim s? manc?m pepeni:

? Ai no?tri sunt foarte gusto?i, ad?ug?, cercetandu-ne cu o privire curioas?.

? Nu! r?spunse Neran?ula. Ne-am indopat cu mure. Mul?umim.

Femeia relu?:

? Ei bine, frumoaso, atunci d?-mi mana. ?tiu s? ghicesc viitorul. Nimeni nu m? intrece!

? Uite-o!

Ghicitoarea arunc? o privire in palma ei ?i izbucni, intr-un suflet:

? Micu?o! E?ti rodul unei dragoste nelegiuite. Via?a o s?-?i fie ingrozitoare. Soarta ?i-e legat? de un b?iat care e din neamul tat?lui t?u. Du-te! Mi se rupe inima!

D?du drumul mainii prietenei noastre ?i se inapoie la colib?, in timp ce Neran?ula fugi ca o c?prioar?.

O ajunser?m din urm?:

? Din ce neam e taic?-t?u? o intrebar?m intr-un glas.

? L?sa?i-m? in pace! ne strig? a?a?at?. Nu cunosc nici un tat?! V-am spus-o! L?sa?i-m? in pace!

Ea se duse s? se intind? la umbra unei s?lcii. O urmar?m ploua?i. Niciodat? nu se ar?tase atat de rea. ?i cum ne apropiam cu incetul, strig? la noi.

? Duce?i-v? dracului… Voi ?i ghicitoarea voastr?!

Poftim!… Ghicitoarea noastr?…

Epaminonda se tranti la p?mant ?i adormi. Vrui s? fac la fel, dar vorbele: duce?i-v? dracului! imi chinuiau inima. Pentru prima oar?, buzele ei pline de dezmierd?ri, pentru prima oar?, ochii ei atat de tandru gr?itori, m? fulgerau cu o atare vorb? de ocar?. Duce?i-v? dracului!… Ea, cea atat de delicat?, de fin?, s? m? bruftuiasc? la fel ca oricare mahalagioaic? ordinar?! Cat de r?u m? durea!

M? gandeam la aceste necazuri de dragoste, in timp ce stam lang? Epaminonda ?i a?ezam murele mari intr-un co?ule?, ce-l impletisem. Deodat?, mainile iubite ale Neran?ulei ap?rur? in fa?a ochilor mei, ?tergandu-mi ca prin farmec toat? durerea. M? oprii fericit ?i m? uitai s? v?d ce face. Chircit? in spatele meu, desprindea u?or murele de pe crengile pe care le aveam pe genunchi ?i le randuia frumos in co?ule?ul atarnat de mana mea stang?, care impietrise de atata fericire. Intre timp, imi ?opti la ureche:

? E pentru mine?… Marco… Pentru mine?… Deci, nu te-ai sup?rat?… Cat e?ti de bun… Cat te iubesc!… Iart?-m?!… Iart?-m?!…

R?suflarea ei m? frigea. Cu capul ingreunat, imi lipi urechea de gura ei.

Epaminonda se trezi.

? O s-avem furtun?, spuse, lungit cu fa?a in sus. ?i varandu-?i dou? degete in gur?, fluier? pentru adunare.

M? lungii in aceea?i pozi?ie ca ?i a lui, in timp ce Neran?ula trecea printre noi doi, cu co?ule?ul in man? ?i incepea din nou s? ne adape cu fiere, dup? o metod? cunoscut?. Luand mure, le s?ruta mai intai una cate una, apoi le b?ga cand in gura mea, cand intr-a lui Epaminonda, fredonand de fiecare dat?:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

Nu inghi?eam mure, ci c?rbuni aprin?i, in vreme ce ea nu b?nuia nimic ?i continua cu nevinov??ie. Deodat?, Epaminonda izbucni:

? Aman!… Neran?ula!… Aman!…

?i se ridic? amenin??tor:

? S? dea Dumnezeu ca o furtun? s? ne scufunde inainte de apusul soarelui!… Eu, unul, imi dau sufletul!…

N-avea nevoie s? cheme furtuna. Plutea in aer. S-ar fi putut spune c? Epaminonda dorea intr-adev?r s? fim prin?i de furtun?, tocmai in mijlocul Dun?rii, str?duindu-se din r?sputeri s? ajung? acolo.

Pe bra?ul M?cinului, cu prilejul trecerii b?rcii noastre, in goan? turbat? prin fa?a Ghecetului, pescarii de pe mal strigar? la noi:

? Nu intra?i pe Dun?re!… E furioas?! ?i nimeni n-o s? v? poat? s?ri intr-ajutor!

Cu mana pe carm?, surd, orb ?i f?r? mil?, Epaminonda vir? spre Br?ila, in timp ce ?marinarii” s?i scoteau cu furie apa din barc?, supu?i, aproape mandri. La pror?, Neran?ula se uita cu nep?sare. Ea ?tia c? Dun?rea nu putea s-o inece, oricat de furioas? ar fi fost. Cat despre grija ei pentru copii, s-ar fi putut ?ti vreodat? cat? mil? s?l??luia in inima unei atari dr?coaice? De altfel, r?spunz?tor era doar Epaminonda ?i vitejia sa ii amenin?a intr-atata pe ?trengari, incat, cu cat primejdia devenea de neinl?turat, cu atat ei urlau, exalta?i:

? Tr?iasc? Grecia! Tr?iasc? flota greceasc?!

?i scoteau la ap? din barc?, pe spetite.

Dar ajun?i in mijlocul Dun?rii, truda lor fu deodat? z?d?rnicit? de o tromb? care potopi nenorocita noastr? barc?.

? Dezbr?ca?i-v?! porunci ?amiralul”, p?r?sind carma ?i dezbr?candu-se el insu?i.

Abia avur?m timp s? indeplinim ordinul, c? barca se scufund?.

? ?ine?i-v? cu mainile pe deasupra spatelui nostru! strig? Neran?ula la copiii care nu se mai gandeau la flota greceasc?.

Hula nisipoas? ne orbi o clip?, r?zle?indu-ne. Ne reg?sir?m ?i stranser?m randurile. Copiii f?ceau haz, crezand c?-i glum?.

Dar, vai! Un minut dup? aceea, cerul i?i deschise z?gazurile ?i furtuna m?tur? cu furie Dun?rea. Cu neputin?? s? deslu?e?ti ce se petrece la o palm? in fa?a ochilor. Bezn? ?i ap?, de la p?mant pan? la stele.

Zb?tandu-m? din r?sputeri, desp?r?it de celelalte dou? grupuri, ca ?i de b?iatul care inota singur, sim?ii mult? vreme pe spate bra?ele inl?n?uite ale celor doi micu?i tovar??i. Apoi, deodat?, ca ?i cum s-ar fi rupt ceva… ?i… nimic! M? trezii singur.

Cercetai in dreapta ?i in stanga, pe cat imi ing?duiau vartejurile de ap?, dar se spune c? Dumnezeu are nevoie de suflete neprih?nite pentru legiunile sale de ingeri, ?i cand am ajuns la mal ? unde o mul?ime dezn?d?jduit? a?tepta s? ne culeag?, trei suflete de viteji din ?apte se aflau in drum spre imp?r??ia Domnului.

Intamplarea se petrecea in prima s?pt?man? a lui septembrie, cand murele tarzii sunt pl?cerea cea mai ravnit? de c?tre copiii curajo?i ai Br?ilei. F?r? s? le pese de moarte, ei pornesc la drum cu to?ii; dar uneori sunt pescui?i in Dun?re, cu boti?orul inc? manjit pan? la urechi de zeama fatidicului fruct, h?r?zit doar animalelor s?lbatice.

*

Toamn? bogat? in frunze moarte. Octombrie trist ca ?i inima mea. Frunze moarte ?i triste?i pe care un vant uscat le plimb? prin tot ora?ul.

Neran?ula, imbr?cat? ceva mai gros, bate intr-una drumurile, cu cobili?a pe umeri. G?le?ile nu-i mai sunt pline cu argint viu. Nici urm? de soare care s? tremure u?or in apa lor. La randul s?u, cerul s-a incoto?m?nat de iarn?.

? Marco, in iarna asta o s? manc?m dovleci cop?i in soba mea!

Neran?ula i?i imparte mereu dup?-amiezele libere intre mine, uli?a kalimereasc? ?i c??elu?ii ei, care au crescut mari, frumo?i ?i z?p?ci?i, ca ?i st?pana lor.

? Marco, vino s?-l vezi pe Leu cum sare ?an?ul, odat? cu mine! Au incercat s? monteze acolo ?evi de tuci in?urubate una de alta. Acum e mai periculos de s?rit, deoarece po?i s? mori, dac? nimere?ti in ?an?. Dar eu s?r intr-una! Vino s? vezi…

Ii ascult flec?reala neobosit?, m? las r?sf??at ca ?i c??elu?ii ei, dar nu m? urnesc din cas?, nu ies nici m?car din curte. Epaminonda nu mai vine nici el s? m? vad?. Amandoi avem inimile sfartecate de imp?r?eala Neran?ulei. A?a nu mai poate continua mult. In ce m? prive?te, a? dori ca chinul s? aib? un sfar?it, oricare ar fi el ?i cu orice pre?!

?i sfar?itul sosi, dar cu totul altfel, mult mai crud decat cele presim?ite in gelozia mea infierbantat?.

Intr-o zi, t?r?boi insp?imant?tor in strad?: femei, copii ?i caini urlau laolalt?, de parc? venise holera.

Erau hingherii de la ecarisaj, cu duba lor odioas? ?i poli?aiul care-i ap?ra de furia mul?imii. Cei doi ?igani, cu ochi haini ?i ras sarcastic, avand in man? un b?? lung prev?zut la cap?t cu un la? de sarm?, alergau ca ni?te draci, lungindu-?i la nevoie b??ul ?i treceau la?ul in jurul gatului bietelor animale, care nu se impotriveau. Tarat ca o zdrean??, sugrumat, cainele astfel prins era aruncat brutal in cu?ca in care se aflau inghesui?i o gr?mad?.

To?i locatarii se aflau in strad?, du?m?no?i, gata s? sar? la b?taie, in ciuda poli?istului ?i a caraghioasei s?bii care i se b?tea de coapse. Fiecare i?i striga cainele, ?i fugea cu el in bra?e, strangandu-l ca pe comoar?.

? Hei!… Sacagi?o!… P?ze?te-?i cainii! ii strigar? vecinele.

Dar unde o fi Neran?ula? Desigur, la pomp?. Alerg la magazia unde-?i inchidea cainii. Leu lipse?te! ?i hingherii au disp?rut. Nu pot ?ti dac? l-au luat (?ca s?-l jupoaie de viu”), sau o fi la pomp?, ori hoin?re?te.

Simt c? innebunesc. Nu ?tiu incotro s-o iau, cand iat-o pe Neran?ula! E singur?. Leu n-o inso?e?te, cum speram. De departe, o v?d venind, voinic?, intr-o man? cu g?le?ile goale, cu cobili?a intr-alta, pe deplin mul?umit? c? ?i-a terminat munca. Deodat?, ins?, holbeaz? ochii ingrozit?, in?elegand dintr-o privire c? au trecut hingherii. Alearg? spre mine, urland:

? Cainii mei sunt acolo?

? Lipse?te Leu!

Mai furioas? decat o scorpie, mai vijelioas? decat furtuna, Neran?ula ?a?ne?te pe urmele hingherilor. Pe drum, adun? pietrele cele mai periculoase: ascu?ite, t?ioase, col?uroase. O inso?esc ?i-mi indop buzunarele cu muni?ie. Imi dau seama c? numai un tir zdrav?n ii va sili pe ?igani s? dea drumul cainelui.

Intr-adev?r, indruma?i de localnici, care v?zuser? trecand cotiga, i-am ajuns din urm?. Dar unde? Fire?te, in blestemata Uli?? kalimereasc?, cu ?an?ul s?u ?i Epaminonda care e afar?, l-a v?zut pe Leu in cu?c? ?i ne strig?:

? E in?untru!… ?o pe hingheri!

Ploaie de pietre!… Azvarlim cate?itrei, dar cele pornite din mana stang? a Neran?ulei i?i ating ?inta ?i r?nesc ingrozitor pe ?igani, vizitiu ?i poli?ai, punandu-i pe fug?, cu capetele insangerate.

R?sturn?m duba. To?i cainii scap?. ?i cand poli?aiul se inapoiaz? cu int?riri, nu mai g?se?te pe nimeni care s?-i spun? c? ne-am ascuns in grajdul lui Epaminonda, cu Leu in bra?ele noastre.

Ie?im ca ?obolanii… Amurg prevestitor de furtun?… Ochiurile ferestrelor sunt parc? aurite. Abia mai ?inandu-se de cr?cile copacilor, ultimele frunze ale toamnei par a fi muiate in sange.

Insu?i ?an?ul, intunecos ca un mormant f?r? sfar?it, este sc?ldat de raze aurite, care ii ar?mesc marginile, f?cand vizibile conductele a?ezate pe fundul s?u.

Neran?ula prive?te la ?an?, dus? pe ganduri, fermecat?, strangandu-?i cainele in bra?e. Ai fi zis c? se impotrive?te dorin?ei de a-l s?ri. Ii spun:

? Hai! Hai la noi!

?i traversez pe c?r?ruia l?sat? pentru trecere in fa?a fiec?rei case. Dar ea nu m? urmeaz?. D? drumul cainelui, il s?rut? pe Epaminonda, sare peste ?an? ?i m? s?rut? pe mine:

? Neran?ula fundoti!

Apoi, inapoi la Epaminonda, cu cainele dup? ea:

? Neran?ula fundoti!

?i din ce in ce mai iute, un s?rut, pumnal pentru mine, un altul pentru Epaminonda, cu cainele ?i Neran?ula fundoti pe deasupra ?an?ului.

? Aman!… Aman!… Neran?i- mu! Mai bine omoar?-m?! Omoar?-m?! strig? s?rmanul meu potrivnic, palid, nemi?cat in fa?a por?ii.

N-a?tept decat s? mai sar? spre mine, ca s-o inha? ?i s-o duc acas?, dar tocmai in clipa cand i?i ia avant, Leu o apuc? de poala rochiei: un ?ip?t scurt ?i Neran?ula piere in fundul ?an?ului.

Le?inai indat?.

Urmarea accidentului imi revine in minte foarte incalcit, c?ci, timp de trei zile, febra ?i aiur?rile amestecar? in mine adev?rul cu n?lucirile.

Mi-amintesc c-am auzit urlete de femeie ?i am v?zut felinare, umbre care se agitau, apoi doi ochi inchi?i, o fa?? ro?ie, in intregime sc?ldat? in sange, p?r n?cl?it ?i un cap spart. Era frumoasa noastr? Neran?ula, dus? cu o tr?sur? la spital.

Era sfar?itul unei suferin?e…

…?i inceputul alteia, mai grozave, care a durat ani in ?ir.

Partea a doua [ modific? ]

Por-to-cale ?i l?-mai! (Nenorocirea nenorocirilor!) De cinci ani, vindeam portocale ?i l?mai intr-un c?rucior, pe care Epaminonda il impingea, iar eu il tr?geam de oi?te.

Mor?i p?rin?ii mei… Ai lui Epaminonda, la fel. ?i de?i mo?tenirea ne putea asigura un trai imbel?ugat, vindeam portocale ?i l?mai prin toat? Br?ila, c?utand cu disperare pe Neran?ula. A doua zi dup? vindecare, disp?ruse de la spital, f?r? s? ne spun? un cuvant de adio, f?r? s? ne lase o amintire!

Doi bani porto-ca-a-la!… Un ban l?-mi-i-ia! (nenorocirea nenorocirilor!) pe vant, pe ploaie, pe ar?i??… ?i mereu cercetand cu privirea o fereastr? sau o u?? care s-ar fi putut deschide, incadrand chipul minunat al Neran?ulei noastre.

Cinci ani!…

Devenisem acum ?b?rba?i”. Inal?i, amandoi… Oache?i… Barb? ?i must??i cre?e. In rest, destul de bine cl?di?i. Dar ce priviri gale?e aveam! Ai fi zis, doi tineri c?lug?ri gata s? renun?e, cu triste?e, la leg?mantul de castitate.

Por-to-cale ?i l?-mai! (S?rmanii de noi, s?rmanii de noi!) De sute de ori, t?lpile noastre b?t?toriser? praful ?i noroiul, metru cu metru, pe toate uli?ele, c?ile ?i bulevardele! De mii de ori, privirea ni s-a r?sucit spre acelea?i u?i, spre acelea?i ferestre… Case cu u?i ?i ferestre in?irate monoton. B?rba?i ?i femei care intrau, ie?eau, se plictiseau.

Toate acestea puteau s? dispar?, f?r? s? ne pese catu?i de pu?in. Noi o c?utam numai pe frumoasa noastr? Neran?ula!

Doi bani porto-ca-a-la!… Un ban l?-mi-i-ia! C?ruciorul se opre?te… C?ruciorul o porne?te iar??i… Eu trag de oi?te. Epaminonda impinge de la spate… De mii de ori, buzele noastre rostesc zilnic obi?nuitul: Portocale! l?mai! doi bani! un ban!

?i cum credeam intr-una c? Neran?ula se ascunde inapoia vreunei perdele, cantam intr-un glas:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

O fecioar? i?i cl?tea fusta,

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!… Po?i tu s-auzi asta ?i s? nu r?spunzi? Ai tu inima asta?

? Aman , Marco, aman!… Eu imi dau sufletul! O fi r?u cu r?u, dar mai r?u e f?r? r?u!

*

Da, am colindat intreg ora?ul, de la cartierele boiere?ti, t?cute ?i reci ca ?i inima oamenilor s?tui care le locuiesc ?i pan? la mahalaua foarte populat?, zgomotoas?, g?l?gioas? ?i murdar?, dar mult mai omenoas?, mult mai interesat? s? afle taina celor doi negustori, care strig? ?i se tanguiesc cu ochii la ferestre, de parc? ?i-ar c?uta miresele fugite in noaptea nun?ii.

(Oh! omule din popor, cum nu e?ti tu apreciat, pe cat meri?i! Numai tu po?i ghici pr?bu?irile sufletului omenesc, pentru c? numai tu singur le-ai indurat in via??!… Ai trecut prin toate ?i ?tii s? suferi al?turi de to?i cei zdrobi?i de via??.)

Mainile noastre impart, ma?inal, l?mai, portocale ?i adun? gologani. Dar, vai, noi suntem pe alt? lume: cu gandul departe; cu mintea care ni se invarte?te ca o mori?c?. Nici nu b?g?m de seam?, cum ?trengarii ne ?terpelesc din marf?.

Potolite sunt toate ranchiunele starnite odinioar? de zmeiele noastre… Nimeni nu mai d? cu piatra in noi… Nimeni nu mai are habar de noi… Am devenit doi mielu?ei cu privirea bland?, melancolic?, dou? fiin?e indep?rtate care se mi?c?, de parc? ar fi ni?te automate. ?i zadarnic fete sfioase indr?znesc s?-?i apropie bluzele, cu sani obraznici, s? ne mangaie b?rbile… Nici una dintre ele n-o poate inlocui pe Neran?ula noastr?!

? Bre, Marco!

? Bre, Epaminonda!

In fiecare sear?, lungi?i in paturile noastre ?i in intuneric bezn?, ne relu?m ve?nicele intreb?ri, cu aceste strig?ri duioase, tanguitoare!

? Cum, cum a fost ea in stare s? ne p?r?seasc?, cu atata cruzime?

? ?i unde, unde s-o fi ascunzand?

? Cu cine, Doamne, cu cine ?i-o fi imp?r?ind mangaierile frumoasa noastr? Neran?ula?

? S-o fi m?ritat? (Ah, Aman! )

? Aman , Neran?ula!

? Neran?i! Neran?o. Unde e?ti?

Bra?ele ni se intind, f?r? vlag?, spre tavanul pierdut in bezn?, c?tre trista nem?rginire, care ascunde fericirea noastr?, fericirea noastr?…

A noastr?? Da, desigur, fericirea amandurora . A lui Epaminonda ?i a mea. Neran?ula noastr?!

Fiindc? acum nu mai vrem nimic, dac?-i adev?rat c? odinioar? am dorit lucruri care tulbur?, care z?p?cesc ?i te fac s? ur??ti. Ast?zi, ba chiar de mult? vreme, din ziua cand Neran?ula ne-a r?pit inimile ?i a disp?rut, n-o mai dorim decat pe prietena cu figur? neinduplecat? ?i nevinov??ie voluptoas?, femeia-prieten?, care ne iubea cu o dragoste pe care n-am in?eles-o.

Aceast? dragoste, acest prieten-femeie, acest chip mirat ?i aceast? nevinov??ie voluptoas?, totul era f?cut pentru fericirea noastr? ?i nimic nu l-ar fi putut inlocui.

Oh! b?rbatule! Cand femeia i?i poate fi un prieten, ea este mai nepre?uit? decat cea mai bun? dintre neveste, mai complet? decat cea mai voluptoas? amant? ?i intrece cu mii de co?i cea mai deplin? prietenie pe care un b?rbat o poate avea pentru alt b?rbat, deoarece femeia e complex? ?i diferit?, ca ?i p?mantul care ne farmec? ?i ne hr?ne?te!

Unde se afla, oare, Neran?ula noastr? , pentru ca aruncandu-i-ne la picioare, s?-i putem spune:

? Prieten?! Prieten?! Ne-am imp?cat. D?-ne ?or?ul t?u, ca s? ne fie icoan? ziua ?i pern? noaptea! Ziua, il vom s?ruta, a?a cum faci cu imaginile sfinte! Noaptea, ne vom lipi de el obrazurile noastre potolite in fr??ie! Fiindc? ne-am imp?cat, prieten?! D?-ne ?or?ul t?u!

*

Da, tr?geam de oi?te. Epaminonda impingea de la spate. ?i amandoi strigam:

? Porto-ca-ale! L?mi-i-i! (Nenorocire! Mizerie! Vai de noi!)

A?a, de sute de ori, am colindat intreg ora?ul, tot, afar? de-o strad? sau mai de grab? o por?iune de strad?.

Br?ila, paceaur? planturoas? care-?i contempl? Dun?rea, amantul ei, cu o privire pe cat de infl?c?rat? pe atat de desfranat?, Br?ila e construit? dup? un plan poate unic in lume. Un evantai, desf?cut aproape in intregime. Din samburele care-i formeaz? centrul, opt str?zi ?i dou? bulevarde alc?tuiesc tot atatea bra?e ce-i inl?n?uiesc mijlocul ?i o arat? Dun?rii, ca pe o ofrand? ispititoare. Dar pentru ca frumoasa s? nu se simt? stingherit?, patru c?i curm? elanul celor zece bra?e, traversandu-le intocmai ca leg?tura unui evantai.

Lungi, f?r? sfar?it, mergand de la Dun?re la Dun?re, mereu in linie curb? ?i atingand la periferie ?ase sute de numere, fiecare din cele zece drumuri i?i p?streaz? denumirea, de?i sunt intret?iate de C?i. Totu?i, pentru c? popula?iei nu-i place monotonia, a botezat in felul ei por?iunile desp?r?ite prin marile artere, ceea ce a dat na?tere cartierelor, faimoaselor noastre mahalale: ovreiasc?, greceasc?, ruseasc?, ?ig?neasc? etc.

Una din aceste mahalale, pe care n-o c?lcasem niciodat?, se chema ?an?ul , ?i care-i o parte din strada Unirii . Nume fatidic! Fiindc? ?an?ul este o adev?rat? groap? pentru femeia care alearg? aici ca s?-?i dea tinere?ea ca hran? pantecului pofticios al acestui port dun?rean; numele Unirii, pe care-l poart? strada in intregimea ei, este istoric: aici se afla, in vechime, ?an?ul care ap?ra cetatea pe vremea turcilor. Devenit? strad?, in urma dezvolt?rii moderne a Br?ilei, ?an?ul de odinioar? fu numit strada Unirii .

Dar de ce popula?ia n-a p?strat denumirea de ?an? , decat por?iunii de strad? unde noaptea ard sute de felinare ro?ii? Ne-o explic? un cantec deocheat de pe vremuri:

Pe ?an?, craiule, pe ?an?,

Unde intri cu un sfan?;

Cainii ?i c??elele

I?i innod belelele.

?an?ul aproape c? n-avea case cinstite. Pe m?sur? ce ?c??elele” n?v?leau, proprietarii i?i vindeau casele ?a?elor ?i nenilor care pl?teau gras, deoarece industria ?belelelor” care ?se innodau” inflorea bra? la bra? cu alte industrii ale societ??ii moderne, unde totul ?se innoad?” cu aceea?i neru?inare.

Nici o familie onorabil?. P?rin?ii constatau cu triste?e c? to?i b?ie?ii n?scu?i pe aceast? strad? deveneau codo?i, inainte de vreme. Cat despre fete, chiar dac? ele se m?ritau cinstite, purt?rile lor ?i felul de-a vorbi nu se deosebeau de-al ?c??elelor”. Deoarece:

De la b?ile Dianei

La fabrica Milonei,

N-auzi decat glasul Satanei;

Haide, drag?! Na! Na, na na!

Stabilimentul b?ilor Dianei ?i moara Milona alc?tuiau cele dou? extremit??i unghiulare ale ?an?ului , cu c?ile Victoria ?i Gala?i.

Treceam adesea pe-acolo ?i ne opream c?ruciorul. Dar… mintea, ochii, inima ni se revoltau la gandul, nerostit, c? Neran?ula noastr? s-ar fi putut afla in acest iad. Niciodat?, nici eu, nici Epaminonda, n-am indr?znit s? rostim cuvantul nelegiuit.

Impietri?i dinaintea uneia din cele dou? case de desfrau, ne uitar?m o clip? la ciorchinii de fete, imbr?cate ca pentru bal mascat, care se imbulzeau la por?i, strigand r?gu?it la trec?tori sau tr?gandu-i de man?. Be?ivi, cu ca? la gur?, se ?ineau de gat, tarandu-?i vesta prin praf, r?cneau cu ochii sco?i din orbite, urma?i de un parlit de ?igan care scar?aia din vioar?. Ace?tia erau in stare s? spintece un om, in mai pu?in timp decat ?i-ar fi trebuit s? aprinzi o ?igar?.

Ne uitam de departe la aceste groz?vii, apoi in propriii no?tri ochi. ?i plecam mu?i.

*

Dar intr-o zi ? intr-o frumoas? zi de prim?var?! ? pe cand treceam cu portocalele prin fa?a ?an?ului , cerul ne trimise un atare semn, incat ne ?intui locului, nemaiputand pleca. N-am mai putut!

Era sear?. Treceam prin dreptul morii, cand o hait? de caini ?i c??ele in c?lduri (caini adev?ra?i ?i c??ele adev?rate) coborand dinspre ?an? n?v?li la picioarele noastre ?i ale c?ruciorului. In aceia?i clip?, il auzii pe Epaminonda strigand cu un glas care n-avea nimic omenesc:

? Leu! Leu!…

La acest strig?t, care m? f?cu s? tresar, o javr? mare ?i puternic? se desprinse din hait?, ca ?i cum ar fi fost lovit? la ureche, se apropie, ne mirosi in grab? pantalonii, apoi, f?r? intarziere, o porni in urm?rirea celorlalte pasiuni ale sale.

? Aman , Marco! Aman , Epaminonda! Crezi c?-i el? Atunci? Cum? La cine?… Ce?!

L?sar?m marfa de izbeli?te ?i o luar?m la goan? pe urma cainilor, mai turba?i decat ei, amestecandu-ne cateodat? cu ei, incercand s? stric?m ?nunta” ?i invartindu-ne cu to?ii in jurul p?tratului format de calea Gala?i, bulevardul Cuza, biserica Maicii Domnului ?i bulevardul Carol, cand un carciumar azvarli cateva stropitori cu ap? peste haita de caini care se risipi.

? Leu! Leu! strigar?m atunci.

Animalul i?i scutur? cu putere blana ud? ?i pu?in cam obosit se apropie s? ne miroas? mai cu aten?ie, dar f?r? insufle?ire, cam absent, poate pentru c? memoria nu-l ajuta indeajuns s? deslu?easc? amintiri din copil?rie, de care-l desp?r?eau cinci ani.

? O fi chiar Leu?

Eram mai mult decat nesiguri. Nici blana, nici privirea nu sem?nau cu cele ?tiute. (Poate c? insu?i cainele gandea la fel despre noi.) Incolo, se l?s? mangaiat, nep?s?tor, cu gandul aiurea.

? Hai s? ne c?ut?m c?ruciorul ?i s? ne lu?m dup? caine! spusei prietenului.

Printr-o minune, se mai afla acolo unde-l l?sasem, dar din trei sute de portocale ?i l?mai, cate aveam, r?m?seser? doar vreo patruzeci: trec?torii socotiser? c? ?terpelitul lor n-o s? fac? gaur? in cer, unor negustori sminti?i ca noi.

Paguba portocalelor ?i l?mailor nu insemna mare lucru. N-ar fi fost cine ?tie ce, nici chiar pierderea c?ruciorului, care se duse pe apa sambetei in acea sear? de neuitat, de parc? n-ar fi existat niciodat?. Fiindc?, urm?rindu-l pe Leu ? care era intr-adev?r cainele Neran?ulei noastre ?i care ne conduse in fa?a casei st?panei lui ? era cat pe-aci s? murim, a?a cum se moare, atunci cand afli c? Neran?ula ta locuie?te intr-unul din aceste ??an?uri”, de care e plin? lumea ?i c? ea, ea, prietena cu fa?? neinduplecat? ?i plin? de nevinov??ie voluptoas?, nu-i decat o paceaur?!

La inceput, habar n-aveam ?i nu ne venea s? credem. Mergeam dup? caine… V?zandu-l c? o ia spre ?an?, ne indoir?m:

? Nu… ?sta nu-i Leu.

Totu?i, continuar?m s?-l urm?rim, tr?gand dup? noi c?ruciorul u?urat de marf? ?i indurand ?tirul” incruci?at al fetelor, ale c?ror vorbe dr?g?stoase ni se p?reau o jignire crunt?.

Cainele o lu? piezi? spre o poart? deschis? ?i disp?ru in?untru, f?r? s? ne arunce o privire.

Cercetar?m casa. Cea mai ar?toas? din tot ?an?ul, frumoas? chiar, prin ciubucele de la fa?ad? ?i cu inf??i?are serioas?, din pricina storurilor trase. Dar felinarul ro?u nu lipsea, un felinar cu totul aurit.

? E o ?cas? de mana-ntai”, ?opti Epaminonda.

?tiam c? ?an?ul avea dou? sau trei case de soiul ?sta, frecventate de ofi?eri de marin? ?i de oameni insura?i, ?foarte bine”. In aceste case se aflau pu?ine fete, toate tinere ?i foarte frumoase. Ele nu se ar?tau niciodat? la fereastr? sau in pragul por?ii. Cas? ?serioas?”.

? Ce facem, Marco?

? O s? strig?m, totu?i, Epaminonda!

Cu ochii cand la ferestre, cand la bruma de marf?, incepur?m:

? Porto-ca-a-le ?i l?mi-i-i! (Nenorocire, Mizerie!)

Apoi, privindu-ne in ochi:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

O fecioar? i?i cl?tea fusta,

Neran?ula fundoti!

S? fereasc? Dumnezeu pe toat? lumea, de asemenea clipe!

Eu nu indr?znii s? m? uit la ferestre, dar Epaminonda, care cutez?, lu? deodat? inf??i?area muribundului, con?tient c?-?i d? sufletul:

? Aman! gemu el, inchizandu-?i ochii ?i sprijinindu-se cu spatele de c?rucior.

Chiar in clipa aceea, auzii o fereastr? deschizandu-se ?i o voce frumoas? ? aproape cunoscut?, dar de pe lumea cealalt? ? exclamand:

? Ah… Voi sunte?i, Marco! Epaminonda! Intra?i repede!

?i fereastra se inchise. Storul scar?ai in c?dere.

Nu m? uitasem ?i nu v?zusem nimic. Dar… s? fereasc? Dumnezeu inima omeneasc? de atari groz?vii! Mai bine moartea.

*

Intrar?m intr-o curte, cu pa?i de inmormantare, apoi in cas?, introdu?i de Neran?ula, da, de Neran?ula noastr?, femeie frumoas?, in capot ?i pantofi, frumoas? ?i pur? ca orice suflet feciorelnic, cu privirea nevinovat? de copil ?i deloc fardat?. Singura-i cochet?rie era p?rul bogat, adunat din toate p?r?ile, dup? moda ungureasc?.

Ne a?tepta in pragul antreului, ne lu? de man? cu vioiciune, strangandu-ne-o cu putere:

? Doamne!… Marco… Epaminonda… V? credeam mor?i! Ce-s mutrele astea! Veni?i la mine… Avem atatea s? ne spunem!… Cat sunte?i de frumo?i cu b?rbile astea!… Dar nu-mi place felul cum m? privi?i. Ce s-a intamplat?

Apoi, tr?gandu-ne dup? sine deschise cu putere u?a salonului ?i strig? cu r?utate:

? Hei, cafegii: trei cafele cu caimac ?i zece ?regale”! La mine! ?i azi s? nu m? supere nimeni! S-a in?eles?

? Dar, feti?a mea…

Din salon, unde trei marinari ?i trei femei tinere, adev?rate indr?gostite, beau cafea, o ?a?? gras?, o codoa?c? sadea, miorl?ise aceste vorbe, pe care Neran?ula i le retezase, furioas?:

? Ce? Ce vrei s? spui?

? Dar… Anicu?o… frumoasa mea… nu po?i merge cu ni?te…

? Cu ni?te… Ce? Na!

?i cu o lovitur? de picior, r?sturn? un piedestal, sp?rgand vasul de flori de pe el.

?a?a incepu s? geam?:

? Anico! Anicu?o! Ai innebunit de-a binelea, fata mea! Ce dracu! Nu ?i se mai poate vorbi! A?a p??e?ti, dac? r?sfe?i prea mult copiii!

Gata s-o sfa?ie, str?lucitoare in mania ei, Neran?ula urm?ri cu o privire plin? de fulgere mi?c?rile patroanei, care aduna cioburile ?i le arunca in ?or?ul cafegiului.

Acesta se retrase, smerit. ?a?a se inapoie in salon, jignit?, dar f?r? o vorb?.

? Haide?i cu mine! Sunt atat de mul?umit? c? v-am reg?sit! ne spuse, luandu-ne de man?, aceea care se chema acum Anicu?a, in aceast? ?cas? de mana-ntai”, unde am reg?sit-o dup? cinci ani de c?ut?ri.

F?r? a rosti vreun cuvant, traversar?m un lung culoar, apoi o s?li??, ca s? ne trezim pofti?i a lua loc intr-o odaie mare, unde nimic din cele ce ?tiam nu reamintea oroarea unei case de pe ?an?. Ordinea ?i dezordinea din?untru erau de o naivitate atat de nevinovat? ?i copil?reasc?, incat m? intrebam dac? intr-adev?r nu eram prada vreunui vis urat.

Tavanul era acoperit in intregime cu crengi mari de salcam inflorit, al c?ror parfum ne ame?ea. Un strat gros de boboci ve?teji?i acopereau podeaua ?i mobilele. Patul, bogat impodobit, p?rea al unei p?pu?i, in locul ei tronand Leu, ca un pa??. Peste tot, frumoasa cuvertur? purta urmele labelor sale murdare de noroi. Cainele se uit? la noi intrigat, b?tu prietenos din coad? ?i s?ri jos, ca s? ne miroas?, de data asta pe indelete.

? L-a?i recunoscut indat?? ne intreb? s?rmana prieten?.

Cu neputin?? s? ne descle?t?m din?ii. C?tam, ca doi neto?i, unul in ochii celuilalt, un gand precis, o ie?ire, o atitudine.

? Hai, prieteni!… Ce v? sup?r? intr-atata? Hai, poate asta o s? v? dezmor?easc? pu?in…

Inl?n?uindu-ne pe dup? gat, ne d?du la fiecare cate o s?rutare pe obraz, apoi incepu s? sar? de pe un divan pe cel?lalt, a?ezate chiar in mijlocul od?ii, la mic? distan?? intre ele, cantand melodia de neuitat, ca odinioar? deasupra ?an?ului care era s-o coste via?a:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

In fa?a acestei violente rechem?ri a trecutului, un val de durere amar? ne umfl? in acela?i timp piepturile, mie ?i lui Epaminonda… Buzele incepur? s? ne tremure… Sub pleoape, potop de lacrimi… ins? ea nu observ? nimic, inalt?, frumoas? ?i bine f?cut?, din cre?tet pan?-n t?lpi, s?rea intr-o parte ?i cealalt?, ar?tandu-ne, pan? la genunchi, picioarele sculpturale, s?ltandu-?i frumo?ii sani de femeie, croit? pentru ca b?rba?ii s? se omoare intre ei.

Cafegiul intr? cu tava de nichel str?lucitor. I-am intors spatele ?i ne-am ?ters ochii pe furi?. Neran?ula lu? tava din mainile slugii, care se retrase, o puse pe un taburet intre cele dou? divane, ?i tr?gand un fotoliu se a?ez? cu cafelele pe genunchi. Lini?tit?, serioas?, i?i aprinse o ?igar? ?i se uit? dr?g?la? la noi, care stam tot in picioare.

? Hai, veni?i, ne zise, b?tand cu palmele pe divane. Hai, sup?r?cio?ilor… Aici… Unul la dreapta, cel?lalt la stanga, fiecare pe scaunul s?u, ca s? nu mai fie motiv de de sup?rare, ca pe vremea murelor… ?i, pentru Dumnezeu, spune?i ceva! Oare frumuse?ea mea v-a luat piuitul. Sunt oare atat de frumoas?? (Incepur?m s? beh?im):

? Fru-u-moa-s?… Neran?ula… ca un diamant in soare!

? Fru-u-moas?… Neran?aki… ca visele copil?riei noastre frumoase…

? …Dar, ce p?cat…

? …Ce p?cat, da…

? …Toat? comoara asta ingropat? intr-un ?an?!

? …Atata farmec, atata str?lucire slu?it? de ura?enie!

? …M?rg?ritare orbitoare aruncate porcilor!

? …Un v?l sub?ire de m?tase dat pe mana unui nebun!

? …Un trandafir, in toat? splendoarea lui, desfrunzit f?r? mil?!

? …Un fluture, in toat? str?lucirea lui, r?nit mi?ele?te!

? …?i Doamne, pentru ce aceast? crim? jalnic??

? …Da, o! Neran?ula, pentru ce aceast? nelegiuire?

? …Nu erai fericit??… Iubit??

? …Nu alesese?i dou? inimi de prieteni?

? …Cat? tandre?e dispre?uit?!

? …Cat? dragoste ucis? n?prasnic!

*

Nemi?cat?, fumandu-?i ?igara, Neran?ula ne asculta cu marii ?i frumo?ii ei ochi de c?rbune, ale c?ror pleoape, cu gene nem?surat de lungi, clipeau, de parc? le-ar fi in?epat ceva. Pe fa??, nimic. P?rea c? i se oprise r?suflarea.

Doar cele dou? degete, care ?ineau ?igara, ii atingeau adesea, pentru o clip?, buzele.

Astfel, ne l?s? s? ne tanguim, pan? ce ne golir?m de toat? am?r?ciunea. Apoi, mereu nemi?cat? ?i v?zand c? am t?cut, murmur? cu glas abia auzit, dar hot?rat ?i lipsit de emo?ie:

? Prieteni, aici nu sunt iubi?i cei care vin s?-?i vorbeasc? atat de cinstit, nu vorbe?ti de funie, cand il ai pe spanzurat in fa?a ta, ?i spanzuratele, care suntem, inc? n-am murit de-a binelea. Or, a vorbi a?a cum a?i f?cut-o, inseamn? s? ne spanzura?i din nou… De ce oare nu ni se iart? niciodat? curajul de-a fi vrut s? fim ceea ce suntem? E oare cineva cu adev?rat sigur, c? cel pu?in am vrut-o? Haide… Trebuie s? vorbim de altceva… ?i, mai intai, s? st?m jos, in ciuda ?ura?eniei”… Ea se afl? pretutindeni.

Neran?ula ne apuc? de maini, ne trase spre ea, silindu-ne s? ne a?ez?m fiecare pe un divan:

? A?a… Frumu?el… ?i fuma?i… Be?i o cafea… Mai ?ti?i s? fuma?i? S? be?i? Un lichior. Un vin bun. S? bei ?i s? fumezi ?i s? prive?ti in ochii unui prieten pe care-l iube?ti! Doamne! Marco… Epaminonda… Cat sunte?i de pr?p?di?i! Eu am p?timit ?i voi sunte?i cei care a?i murit!

? ?i noi am p?timit!

? Mult, mult…

? Pentru ce a?i p?timit? Din cauza suferin?elor voastre? Eu nu m? gandesc la ale mele, eu…

Impinse fotoliul inapoi ?i ne privi in ochi, cu c?ldur?, cand pe unul, cand pe cel?lalt. Apoi se ridic?, se duse la un dulap ?i se intoarse cu o sticl? de coniac ?i trei p?h?rele.

Fumar?m, b?ur?m ?i ne privir?m in ochi. Sim?eam c? devenim mai apropia?i.

Trist, Epaminonda intreb?, totu?i, cu oarecare insufle?ire:

? Am auzit c? aici ?i se spune Anicu?a… E numele t?u adev?rat?

Neran?ula s?ri ca un arc:

? Numele meu adev?rat! Numele meu adev?rat! N-am un nume adev?rat!

Umbla, incoace ?i incolo, prin inc?pere, cu ochii holba?i, scanteind:

? Mi se spune, dup? cum vor: Sacagi?a, Anicu?a sau altfel, dup? inim? ?i loc. Voi m-a?i numit ?Neran?ula”, acest drac de Neran?ula care m-a scos din min?i ?i eram cat p-aci s? pl?tesc cu via?a.

Mai vru s? rosteasc? inc? ceva, dar se auzeau pa?i grei apropiindu-se de odaia noastr?. T?cu. Cineva b?tu in u??. Neran?ula deschise. Era ?a?a, gr?sana.

Prietena noastr? se o??ri:

? Am zis s? fiu l?sat? in pace, ast?zi!

? Am in?eles… Am in?eles, rosti ?a?a, intrand ?i uitandu-se fix la noi, ca o n?uc?. Dar, domnii ??tia… in?elegi, Anicu?o, am dreptul s? m? gandesc ?i la ?taxa” mea.

In fa?a acestui ?drept”, Anicu?a nu mai putea fi Neran?ula, nici m?car Sacagi?a . R?mase pironit?, f?r? glas, in mijlocul od?ii, cu privirea r?t?cit? asupra ?a?ei, care reprezenta ?taxa” in toat? frumuse?ea ei.

? Cat face? intrebai.

? Cinci lei pe or?, ?i de persoan?! r?spunse codoa?ca, la iu?eal?, inainte ca eu s? fi sfar?it intrebarea.

Epaminonda ?i cu mine ne executar?m de indat?. ?i mormanul de slu?enie plec?, urm?rit de privirea vag? a s?rmanei Anicu?a. Dar indat? ce oroarea disp?ru, Anicu?a i?i scutur? capul cu triste?e ?i redeveni indat? frumoasa noastr? Neran?ula. Cu bra?ele intinse ca ni?te aripi, f?cu o piruet? ?i se arunc? in pat, unde Leu o ajunse de indat?. De-acolo, cu ochii a?inti?i la florile de salcam ce atarnau de tavan, cu o man? mangaind capul cainelui, iar cu cealalt? schi?and mi?c?ri lene?e in aer, Neran?ula vorbi ca pentru sine, dar cu infl?c?rare.

? Nu, prieteni… Nu trebuie s? fiu r?ut?cioas? cu voi. Numele meu adev?rat n-o s? vi-l spun nici vou?, nici lui Dumnezeu. Mi-e sil? de el. Imi aminte?te o copil?rie urat?, dureroas?. Dac? cineva mi-l va rosti la ureche, il voi p?lmui. De altfel, cred c? l-am uitat.

Dar ceea ce n-am putut uita, ceea ce a? vrea s? v? fac s? pricepe?i, este aceast? copil?rie. Ea m-ar ajuta poate s? uit multe din tot ce a trebuit s? p?timi?i, iubindu-m?. Deoarece totul se trage din copil?rie, totul se reazim? pe ea, clipa cand via?a se inf??i?eaz? ochilor no?tri larg deschi?i. Dac? ni se inf??i?eaz? ca o femeie ingrozitor de rea, o uram ?i iat?-ne ni?te p?c?to?i.

Sub aceast? inf??i?are s-a prezentat via?a in fa?a ochilor mei. Femeia rea, insp?imant?toare, a fost mama, o ovreic? din p?rin?i boga?i ?i al c?rei chip l-am mo?tenit intocmai. Pu?in ii p?sa c? era ovreic? sau cre?tin?. Nu tr?ia decat pentru dragostele ei. Din cauza asta, a fost alungat? de ai s?i, oameni neinsemna?i, dup? spusele sale.

N-a regretat nimic, deoarece mama, desigur, n-a fost o fiin?? mediocr?.

? La ce bun s? tr?ie?ti, spunea ea adesea la taifas cu vecinele, la ce bun s? tr?ie?ti, dac? nu faci altceva decat s? ca?ti muncind, s? ca?ti distrandu-te, s? ca?ti rugandu-te, s? ca?ti f?cand dragoste!

? Adela, i-a intors vorba intr-o zi proprietarul nostru, cred c? p?rin?ii t?i n-au ?c?scat”, in clipa cand te-au z?mislit, fiindc? e?ti o dr?coaic? ?i jum?tate!

? Ah, desigur c? nu, domnule Grigore, cu siguran?? c? nu! Dar, in ziua aceea, din dou? lucruri unul: sau i?i num?rau, in acela?i timp , aurul adunat peste zi, sau mama s-a l?sat imbr??i?at? de pimnicierul nostru. Din cauza asta am fost o str?in? in neamul nostru. To?i fra?ii ?i surorile mele dorm de-a-mpicioarelea, ceea ce inseamn? c? mama prindea mu?te in clipa z?mislirii lor!

Proprietarul nostru avea dreptate s? spun? c? era ?un drac ?i jum?tate”. Mama nu c?sca, nu prindea mu?te. Intreg targu?orul o dorea. Era foarte c?utat?, deoarece trebuia s?-?i ca?tige painea, cu sudoarea frun?ii. Dar o f?cea voinice?te, cantand de diminea?a pan? seara. ?i totu?i, uram aceast? femeie, pe care toat? lumea o iubea. Am fost dou? du?mance, din clipa cand ochii mei c?zur? pe fa?a ei, care m-a urat din prima clip?, fiindc? venirea mea pe lume insemna o piedic? pentru libertatea ei desfranat?.

Mama nu mi-a rostit niciodat? numele, f?r? a-l inso?i imediat cu epitetul belea sau pacoste.

? Vino incoace belea, ca s? te sp?l! Du-te de-aici pacoste, nu te-a? mai vedea inaintea ochilor!

?i fie c? m? chema sau m? alunga, totdeauna, totdeauna eram stalcit? in b?t?i, luat? la palme, tras? de p?r. Tot timpul copil?riei mele van?t?ile nu mi-au disp?rut de pe corp, decat ca s? fac? loc altora ?i n-a fost zi s? nu fiu p?ruit?. Toate astea, pe infundate, in odaia cu u?a incuiat?. ?i vai mie, dac?, la inceput, mi s-a intamplat uneori s? ?ip: lungit? la p?mant, cu un pui?or de pern? in gur?, pl?team scump indr?zneala de a fi ?ipat din pricina t?riei loviturilor date de mama.

? C??ea! urla ea. Tu e?ti nenorocirea vie?ii mele! Nu m? simt f?cut? s? fiu mam?. ?i tu te-ai r?sucit pe m?runtaiele mele, ca ?i cuscuta pe camp! M? culc cu tat-t?u, pentru pl?cerea mea, nu ca s? dau via?? unei starpituri ca tine!

Tat?l meu… Voise poate s? spun?: amantul ei . Un animal superb, ca ?i mama, c?s?torit ?i tat? a trei copii. Cat despre m?rturisirea c? se culcau unul cu altul pentru pl?cerea lor ?i nu ca s?-mi dea via??, nu m? indoiam deloc, intotdeauna, faptul se petrecea sub ochii mei ?i in urechile mele. Era ultimul repro? ce le-a? fi putut face, pentru c? nimic nu m? distra, nimic nu-mi r?scump?ra scandalurile indurate, decat aceast? ?pl?cere” a lor.

In realitate, nu era o pl?cere, ci o turbare.

La patru ani, nu pricepeam nimic ?i m? infrico?am in t?cere. De altfel, n-am in?eles ceva decat la sfar?it (un sfar?it care m-a surprins pe nea?teptate, cand aveam abia zece ani). Dar, ne?tiind, din naivitate, c? turbarea lor avea un in?eles omenesc, cel pu?in mi-am dat seama mai tarziu c? tot acel t?r?boi nocturn n-avea s? d?rame casa peste patul meu, cum m? temeam ?i c? puteam s?-i privesc ?i s? trag cu urechea, f?r? nici o primejdie.

St?panirea brutal? de a nu-mi da in vileag teama, lacrimile ?i nevoia de a cere ajutor, fur? primul sentiment descoperit in leag?n, odat? cu b?taia. ?i dac? unii copii cunosc intai tandre?ea vorbelor mam? ?i tat? , eu m-am ales doar cu asprimea acelei teribile amenin??ri, care urma dup? palme: ? Sst! sst! Taci, sau te strang de gat! Pacoste! Belea! ” Chipul care se apleca deasupra mea ?i gura care rostea aceste groz?vii, erau ale mamei. ?Tata” nu se apropia de patul meu, nici s? m? bat?, nici s? m? apere sau s? m? mangaie. Eram inexistent? pentru el, ca ?i copiii lui legitimi. Vai! era un b?rbat din acela?i aluat cu mama.

Ghemuit? sub plapum? ?i ?inandu-mi r?suflarea, il vedeam intrand, noaptea tarziu, om simplu, puternic, inalt, must?cios, oache?, cu sprancenele incruntate ?i p?l?ria pe-o ureche. Mama il a?tepta, cu friptur? rece ?i sticle cu vin pe mas?, dup? ce frecase ?i lustruise totul. Ii s?rea de gat cu ardoare ?i-l mu?ca pan? la sange. El scotea primul r?cnet. O mu?ca, f?cand-o s? urle la randul ei. Asta era in loc de ?bun? seara”, s?rutarea lor de bun-venit. Mi-amintesc c? mai tarziu mi-am putut da seama c? taurii ?i vacile d?deau dovad? de mai mult? ging??ie, in dragostea lor.

P?rin?ii mei aveau, de altfel, ceva din frumuse?ea ?i firescul acestor animale, ca ?i totala lor lips? de ru?ine.

In timpul chefului, se comportau ca ?i porcii, prin felul lor grosolan de-a mesteca mancarea. Apoi, pe m?sur? ce vinul li se urca la cap, ochii li se m?reau, se holbau ?i luceau, umezi, ca ai vitelor in c?lduri. Pe drept cuvant, era frumos s?-i vezi, cu atat mai mult cu cat vara, cat ?i iarna, aveau obiceiul s? se dezbrace in pielea goal?, ceea ce imi f?cea o mare pl?cere, deoarece trupurile lor, ca ni?te sculpturi, erau pline de gra?ie, pan? in cele mai mici mi?c?ri.

G?seam toate astea simple, fire?ti, pl?cute, distractive ?i f?ceam minuni de r?utate ca s? nu fiu prins? in timp ce-i spionam, de?i nu-mi d?deau aten?ie niciodat?.

Dup? chef, deveneau mai pu?in simpli ?i mult mai zgomoto?i. Ca doi coco?i superbi, se aruncau unul asupra celuilalt ca s? se mu?te, alergau prin toat? odaia, r?sturnau mobilele ?i scaunele ?i se sileau care s? mu?te mai stra?nic, f?r? a fi mu?cat (cred, ins?, c? aceia?i pl?cere aveau, ?i-ntr-un caz, ?i ?i-n cel?lalt). Totu?i, dac? i se intampla mamei s? nu izbuteasc? de mai multe ori in ?ir, ?i adversarul o potopea cu mu?c?turile, furia ei cre?tea intr-atat c? m? a?teptam s? innebuneasc?. De aceea, dup? atari e?ecuri, mu?c?tura ei era ?i mai grozav?. Atunci tata mugea cu gatul intins, ca un taur, o apuca p?tima?, ridicand-o in sus ?i plimband-o in bra?e, jur imprejurul od?ii.

Singura clip? cand ii iubeam in mod sincer, era cand ii vedeam atat de frumo?i, atat de ml?dio?i, atat de bine cl?di?i; el cu o coam? crea??, ea cu p?rul despletit, amandoi cu pielea acoperit? de zeci de urme vinete, de pe urma mu?c?turilor.

Dup? aceea nu-i mai iubeam. Stingeau lampa ?i gemeau ca bolnavii. Nu-mi puteam da seama ce se petrece ?i asta m? intrista.

Dar altceva decat triste?e imi provoca sfar?itul acestor istorii nocturne, din care cauz? incepui s?-i dispre?uiesc.

Dup? o scurt? a?ipeal?, auzeam glasul mamei.

? Ah!… Ce via??! Ce via??!… M-am s?turat… Alege, drag?, alege intre ea ?i mine… A?a nu se mai poate. Imi pierd capul…

Era semnalul. De obicei, ?tata” t?cea un lung r?stimp, apoi:

? Nu m? plictisi… Nu pot s? fac cum a? vrea… O ?tii prea bine…

?i, din vorb? in vorb?, iat?-i in picioare. Aprind lampa. El se imbrac?, moroc?nos. Ea, in c?ma??, nu-i d? pace cu oc?rile, pan? ce prima palm? ii r?sun? pe obraz. Apoi, timp de un ceas, loviturile ?i oc?rile plou? de ambele p?r?i, deoarece mama era foarte curajoas? ?i voinic?, din pricina muncii ei aspre.

Ah! Ce priviri necinstite, ce figuri oribile!… Atunci erau ca ni?te brute hidoase!… Tremurand de fric?, m? intrebam in zori, cand el pleca trantind u?a, cate van?t?i aveam s? cap?t in ziua aceea, eu, cauza nenorocirii lor .

Aceast? via?? de animale s?lbatice s-a repetat mai des, in vremea cand incepusem s?-mi dau seama. ?i uneori, aproape in fiecare noapte. Mai tarziu, de dou? ori pe s?pt?man?, r?rindu-se de la an la an, pe m?sur? ce certurile ?i b?t?ile cre?teau in violen??.

Mama era de-o gelozie s?lbatic?. Pentru a-i ?trimite” rivalei boli ce nu se lecuiesc, mama ii arunca in curte, noaptea pe lun? plin?, broa?te cu gura cusut?, pline cu argint viu. Nevasta amantului ei se r?zbuna, manjindu-ne geamurile cu murd?rie. Diminea?a, trebuia s? ajut la sp?larea scarn?viilor, plangand de scarb? ?i mancand b?taie.

Uneori, cele dou? femei se intampla s? se intalneasc? nas in nas, tot pandindu-se una pe alta. Atunci tot targul se aduna s? fac? haz, deoarece, f?r? s?-?i pricinuiasc? prea mult r?u, se tr?geau de p?r ?i se scuipau in obraz. Dar t?r?boiul era de neinchipuit. ?i oamenii, care o iubeau pe mama pentru b?rb??ia ei, se intrebau cum poate o ovreic? s? adopte unele purt?ri josnice romane?ti.

C?zu din ce in ce mai jos, pan? cand o manie religioas? ii intunec? mintea, smintind-o de-a binelea. Odaia noastr? fu n?p?dit? de icoanele tuturor sfin?ilor bisericii ortodoxe. Luman?ri ?i candele ardeau peste tot. Popii ap?rur? in odaia ?ovreicii”. ?i ovreica se botez?, n?d?jduind ?o schimbare” in purtarea amantului ?cre?tin”, care-?i b?tea joc de toate aceste basme pope?ti .

Desigur, o schimbare se produse, in sens contrar ins?. Din curat? ?i muncitoare cum era, mama deveni o habotnic? murdar?, nep?s?toare, lene??. Ne n?p?dir? p?duchii in cap. S?r?cia ne puse la post, atat de drag popilor, cand e vorba de oi?ele lor. Amantul mai veni o dat? sau de dou? ori, g?si c? mama ?incepe s? devin? o nevast? ca oricare alta” ?i o p?r?si.

Aveam nou? ani. Indobitocit? din cauz? c? fusese p?r?sit?, frumoasa Adela de odinioar? nu mai f?cea altceva decat s? bat? str?zile, pandind trecerea omului ei, pe care-l ruga in genunchi s? se inapoieze ?m?car o dat?”, sau cel pu?in ?pentru ultima oar?”, in timp ce eu umblam din cas? in cas?, in zdren?e, in c?utarea unui codru de paine.

Intr-o sear?, ii surprinsei stand de vorb? la col?ul unei str?zi. Mama era beat?:

? Vino, dragul meu… vino… sau m? spanzur.

Cuprins de mil?, el ii spuse cu duio?ie, mangaindu-i mana:

? S?rman? Adela!… Mi se rupe inima de tine… dar, vezi, duhne?ti a ?uic?, ca o rachigi??… ?i-i atat de murdar la tine!

Fu ca o lovitur? de bici. Mama i?i vandu ultima bijuterie, o br??ar? frumoas?, cur??? casa, se f?cu frumoas?, aproape seduc?toare ?i izbuti s?-?i readuc? ?dr?gu?ul”.

Era toamn?… Frigul ciupea destul de tare ?i mama aprinse focul. Din patul meu, cu ochii-n patru, a? fi fost fericit? s?-i pot vedea iubindu-se ?inc? o dat?”, dar tocmai in seara aceea, dup? un lung r?stimp de pace, mama m? b?tuse crunt, pentru o nimica toat? ?i m? trimisese la culcare, cu stomacul gol. A?a c?, v?zandu-i infulecand gasca fript?, inghi?eam in sec ?i-i uram de moarte.

S?racii! De unde s? b?nuiasc? c? pentru ei moartea era atat de aproape!… Ar fi fost ?i pentru mine, dac? purtarea lor hain? nu m-ar fi ?inut treaz?, salvandu-mi via?a, pentru c?, fl?mand?, n-a?teptam decat clipa cand s?-i v?d adormi?i, ca s? m? reped la resturile imbel?ugatului lor osp??.

Aceast? clip? sosi, pu?in dup? miezul nop?ii, dup? t?r?boiul obi?nuit, cand mama dovedi pentru ultima oar? c? ? de?i st?panit? de ideea mor?ii ? nu prindea mu?te, cand f?cea dragoste.

Se culcaser? intr-o stare, cum nu-i mai v?zusem: buimaci, m?t?h?ind. El mai ales, p?rea s? aib? un cap de plumb; il auzii sfor?ind, primul, fiindc?, la inceputul somnului, sfor?iau amandoi. Tocmai voiam s? alunec din pat, ca s? m? duc pe dibuite ?i s? ?terpelesc o bucat? de friptur?, pe care pusesem ochii, cand mama se scul? ?i f?cu lumin?. Inchisei repede ochii, f?cand pe moarta. Ea se aplec? asupra mea ? ii sim?eam sudoarea de nesuportat ? apoi o auzi ie?ind ?i impiedicandu-se prin curte, de unde venea zgomotul unei ploi cu g?leata.

Intarzie mult. Cand se inapoie, puse ceva greu jos. Stinse lampa ?i se vari in pat numaidecat.

Atunci deschid ochii, ca s? v?d ce a adus, dar, in aceea?i clip?, m? ame?e?te un miros de gaz. In mijlocul od?ii, cufundat in bezn?, clipe?te un sambure de foc, care arunc? scantei ce trosnesc. Imi spun, ne?tiind deloc c? te po?i omori cu mangal: ?I-a fost frig ?i-a aprins focul, dar de ce nu in sob??” M? doare capul!

Pe intuneric bezn?, m? scol ?i ascult. ?Tata” sfor?ie intr-una; mama nu mi?c?; ?i jeraticul lic?re din ce in ce mai tare, trosne?te ?i miroase ingrozitor. Nu mai avui poft? s? m?nanc, ci s? v?rs.

Sar din pat, u?urel imi strang hainele, nu uit bucata de gasc? fript?, apoi deschid u?a ?i p?r?sesc odaia, cu b?gare de seam?. ?i pentru ca ei s? poat? dormi ?i s? nu le fie frig ? gandesc eu ? inchid u?a la loc, de team? s? nu fiu b?tut? a doua zi, mai crancen ca de-obicei.

N-am mai fost b?tut?, fiindc? a doua zi eram orfan?, sc?pat? de la moarte, datorit? cruzimii mamei care m? trimisese la culcare f?r? s? m?nanc.

Dup? o noapte petrecut? in fanul din grajd, intrai diminea?a, sfioas?, in odaia noastr?, inso?it? de o vecin?: mama ?i grecul ei muriser? asfixia?i.

Rostind ultimul cuvant al povestirii sale, Neran?ula f?cu o s?ritur? in mijlocul inc?perii.

? Iat?! spuse. Multe li se vor ierta, fiindc? mult au iubit!

?i luandu-ne de gat ?i s?rutandu-ne:

? …O s? mi se ierte ?i mie, multe…?

Epaminonda, cu privirea r?t?cit?, se gandea aiurea. Se gandea la ceea ce m? gandeam ?i eu. ?i rosti, din varful buzelor:

? Tat?l t?u era, deci, grec…

Neran?ula tres?ri:

? Grec? N-am spus asta!

? Ba da… sus?inui, ai spus: ?Mama ?i grecul ei erau mor?i…”

? ?i ce v? pas? vou? de asta! strig? int?ratat?.

Ne p?sa mult. ?tia, ca ?i noi, c? ghicitoarea din balt?, citindu-i in palm?, ii spusese: ?Via?a i?i va fi ingrozitoare. Soarta ?i-e legat? de un b?iat care e din neamul tat?lui t?u ”.

Deci, acest b?iat era Epaminonda. Eram convins. ?i Epaminonda, la fel. O vedeam din privirea lui, devenit? aproape neindur?toare cu mine, spunandu-mi r?spicat: ? Dintre noi doi, eu sunt din neamul tat?lui ei. Soarta Neran?ulei este deci legat? de a mea. Ea este a mea ”.

Din acea clip?, sim?ii c? nu trebuie s? m? mai bizui pe afec?iunea prietenului meu. Uni?i timp de cinci ani in suferin??, nu mai puteam fi al?turi in aceast? bucurie sfa?ietoare, unde patima c?rnii ?i prietenia curat? se vr?jm??esc. Epaminonda redevenea potrivnicul meu din vremea canaliz?rii ora?ului, cand ne cunoscusem pe marginile unui ?an?, care-i fu fatal Neran?ulei. ?i ast?zi, un alt ?an? ? ??an?ul fetelor” din Br?ila ? ne aduna iar??i pe tustrei. Pentru cat timp? In ce fel? ?i pentru care dintre noi trei acest ?an? fi-va fatal?

R?maser?m pe ganduri, fiecare cercetand pr?pastia sor?ii comune, cand ne trezi un brutal toc-toc in u??. Neran?ula deschise. Cumplita ?a?? reap?ru. Ni se adres?, indat?, forn?ind ?i ap?sand cuvintele:

? S-a implinit ceasul, domnilor! Taxa, v? rog!

In fa?a acestei s?lbatice ?i nea?teptate chem?ri la realitate, prietena noastr? impietri. Ai fi crezut c? asta i se intampla pentru prima oar?. Ne scotocir?m repede prin buzunare, aruncar?m codo?c?i scumpa-i tax?, ?i-o alungar?m. Ie?i, s?ltandu-?i monedele in palm?.

Ziua sc?dea pe t?cute. Nelini?tea ne dobori. Timp de-un ceas, nimeni nu sufl? o vorb?. Neran?ula pe patul ei, Epaminonda ?i cu mine pe divane, fumand ?igar? dup? ?igar?, ferindu-ne de ciocnirea privirilor noastre. Atmosfera era atat de impov?rat?, incat Leu, scos din s?rite, c?sca ?i l?tra intr-una.

? Du-te la plimbare! ii spuse, in sfar?it, Neran?ula. Cainele pricepu de-ndat? ?i s?ri cu amandou? labele pe clan?a u?ii, care se intredeschise. I?i vari botul in deschiz?tur? ?i se prelinse afar?.

Abia ie?ise, cand un zgomot de carje, lovind podeaua, se auzi prin u?a deschis?. Neran?ula aprinse lampa mare a policandrului cu gaz, alerg? ?i-l intampin? cu bra?ele deschise pe cel ce mergea in carje. Curat? ar?tare.

Un om tan?r, cam de aceea?i varst? cu noi, dar care nu era decat un schelet, cu pielea t?b?cit?, ochii adanci?i in orbite ? de?i frumo?i, vis?tori ? musta?a nu mai groas? decat sprancenele, nasul str?veziu ?i buzele acoperindu-i frumo?ii din?i, ca dou? lipitori fl?mande. Radea cu p?l?ria in man?, un ras sincer care-mi merse drept la inim?.

? Ei bine, Aurel! zise Neran?ula, prietenoas?, conducandu-l la fotoliu. Te-ai distrat bine in societatea unde-ai fost?

Cu glas gafaind, in care sim?eai urmele unei melancolice p?reri de r?u, schilodul r?spunde:

? Bine?… Nu te distrezi bine, cand e?ti in halul meu ?i intr-o ?societate” de oameni care n-au decat mil? pentru mine…

Rostind acestea, i?i rostogoli privirea mirat? asupra noastr?. Dandu-i explica?ii, Neran?ula ne puse ?i pe noi pe ganduri:

? Sunt doi prieteni, doi prieteni vechi, pe care n-ai s?-i recuno?ti. Dar i?i vei reaminti de ei, dac?-?i spun c? b?rbo?ii ??tia sunt Marco ?i Epaminonda, cei doi b?ie?i cumsecade care veneau joia ?i duminica la spital, cand aveam capul spart.

La aceste cuvinte, fa?a schilodului se intunec?, sincer intristat.

? Ah!… da, mi-amintesc, apoi… Pentru mine ?i-ai p?r?sit cei doi prieteni… Acum… l?sa?i-m?. Nu m? a?teptam la surpriza asta…

Cu atat mai mult nu ne a?teptam noi… Acest schilod… Neran?ula ne p?r?sise pentru el!… De ce?

Privirile noastre, care exprimau dorin?a de-a afla adev?rul, se oprir? pe fa?a ei emo?ionat?. Neran?ula inchise inceti?or ochii, in semn de consim?ire ?i-l ajut? pe Aurel s? se indrepte spre u?a care r?m?sese deschis?, dar, tocmai in clipa aceea, cadrul u?ii fu astupat in intregime de teribila ?a??:

? Cum asta, copiii mei? V? distra?i cu u?a deschis?? miorl?i ea.

? Despre ce-i vorba? Despre tax?? intreb? Epaminonda cu o voce infundat?.

? Ei, da, b?iatul mamei! Sunt dou? ceasuri, de cand v-am l?sat in pace.

Neran?ula scoase un r?get de vit? injunghiat?. Il l?s? pe schilod ?i se repezi la sertarul unui scrin, apuc? in pumn tot felul de bijuterii ?i le arunc? dintr-o dat? in obrazul patroanei sale:

? Na! Scroaf? puturoas?! Satur?-te de tax?! ?i las?-ne in pace pan? maine diminea??!…

Apoi, apucand din nou bra?ul lui Aurel, disp?ru cu protejatul ei.

?a?a p?li ?i se sprijini de pervaz:

? Ah! Asta-i culmea! Nimeni n-a indr?znit s?-mi zic? ?scroaf? puturoas?”! ?i dac? a?i ?ti ce bun? am fost, ce bun? sunt cu acest copil! F?r? mine, ar fi ajuns o culeg?toare de zdren?e… Ce ru?ine! Doamne!… Am tot dreptul s?-mi cer taxa. Mi-e datoare o groaz? de bani, e atat de risipitoare… Doamne! Doamne! Ce ru?ine!

Adunar?m bijuteriile risipite pe jos, punand apoi in palma ?generoasei” codoa?e o hartie de o sut? de lei. Ii spusei:

? Du-te, madam, ?i de-acum incolo s? nu te mai intorci!

? Cum ?s? nu m? mai intorc”? se o??ri codoa?a. N-a?i fi vrand s?-mi sechestra?i, pentru o hartie de o sut?, cea mai frumoas? dintre fetele mele? Se afl? in salon trei domni, ? bine ”, care o vor. N-o vor decat pe ea. ?i doar sunt clien?i care pl?tesc b?uturi scumpe pentru toat? lumea, nu ca voi…

? Dar, madam, noi nu suntem clien?i…

? Nu sunte?i clien?i? Atunci ce? Aman?i de inim?? N-admit a?a ceva in casa mea! ?i, colac peste pup?z?, doi! Ah, nu! M? face?i s? rad!… Ia asculta?i-m? pu?in, despre Anicu?a asta! Mai intai, s?-mi pl?teasc? cele patru mii de lei ce-mi datoreaz?, ?i p-orm?, treaba ei, dac? vrea s? mearg? pe veresie!

?i ?a?a plec?, trantind u?a. R?ma?i singuri, eu ?i Epaminonda ne priveam, ului?i.

? Patru mii de lei, more , Marco!

? Patru mii de lei, Epaminonda!

? Biata Anicu?a!

? Scumpa Neran?ula!

? Niciodat? n-o s? putem pl?ti o sum? atat de mare!

? Niciodat?!

? Totu?i, trebuie, Marco!

? Desigur, trebuie, Epaminonda!

Pe vremea aceea, nici un negustor de portocale nu avea dou? sute de poli de aur in buzunarul s?u. Cu atat mai mult noi, de?i eram st?panii a dou? propriet??i, care ne d?deau putin?a de-a tr?i. Da, puteam tr?i, dar nu la pre? de-o sut? de lei pe zi, pe care trebuia s?-i d?m ?a?ei, ca s? ne lase in pace lang? Neran?ula noastr?, lang? Ani?oara ei pe care domni ?bine” o a?teptau in salon!

? Eu nu mai plec de-aici! izbucni Epaminonda, pip?indu-?i cu?itul ascuns la brau.

?i indat? hot?rar?m s? vindem fiecare cate o proprietate, ca s? pl?tim datoria Neran?ulei ?i s-o sc?p?m de ?an?. Apoi…

Tot a?a de repede, fiecare cercet? gandurile celuilalt, spre a afla ce socoteli avea cu Neran?ula, odat? eliberat?.

S?rman? ?i sublim? tinere?e! Nu mai tu ?tii s? iei, repede, cele mai imposibile hot?rari. Numai tu inchizi ochii, in chip incant?tor, in fa?a crudei realit??i.

Deoarece era v?dit c?-n ziua cand Neran?ula ar fi fost liber?, nu puteam ? imp?r?i dou? paie la trei m?gari ”, cum spune proverbul, ?i nici o femeie cinstit? la doi b?rba?i cinsti?i. Dar ziua aceea era departe de-a fi realitate. In a?teptarea ei, fur?m ferici?i s-o putem sechestra pe prietena noastr?, s-o privim, s-o ascult?m.

*

? Oh! zise Neran?ula, la inapoiere. Sunt sigur? c? ea v-a indrugat c? o cost patru mii de lei. A?a spune la toat? lumea. ?i fiecare ii d? ca?iva poli, ca s?-mi scad? din datorie. Dar datoria nu scade… O cunosc, ce poam? e!

E drept, mi-a imprumutat bani frumo?i, intr-o vreme cand, ne?tiutoare, credeam in d?rnicia oamenilor… Dealtminteri, nu erau pentru mine. Ci pentru Aurel, pe care speram s?-l pot vindeca. Ah! cat m? dor toate astea!

L-a?i v?zut pe bietul Aurel. A fost victima unui accident, asem?n?tor cu al meu. Cam cu un an inaintea mea a c?zut ?i el in ?an?ul acelei canaliz?ri. ?i din c?derea asta, care i-a atins m?duva spin?rii, s-a ales cu picioarele paralizate. Afar? de-asta, sufer? de o tuberculoz? mo?tenit?.

Dar ce fire fericit?!… Nici o v?ic?real?, nici un geam?t, nici o proast? dispozi?ie. A fost bolnavul cel mai pr?p?dit din sec?ia noastr? de chirurgie. ?i totu?i, a?a schilod cum era, inveselea tot spitalul ?i f?cea servicii oricui il ruga!… La cutare, care avea bra?ul legat, se ducea regulat ?i-i r?sucea ?ig?ri, altuia, care nu se putea mi?ca, ii da s? m?nance, ii sufla nasul, il sc?rpina cand avea poft?; celor ne?tiutori de carte le compunea scrisori, care smulgeau lacrimi, cand era vorba de ?ciupit” un p?rinte, sau starneau hohote de ras, cand trebuia s? dea curaj ?scumpilor bolnavi” din spital. In sfar?it, cum fiecare bolnav avea nevoie de cate ceva de la cantin?, Aurel, omul f?r? picioare, i?i punea traista de gat, i?i lua carjele ?i alerga dup? cump?r?turi. Nu era ing?duit. Dar cine putea fi aspru cu indatoritorul Aurel! Toat? lumea il iubea, de la medicul-?ef pan? la servitori.

? Au-re-e-e-le! striga o infirmier?. Bolnavul de la 7 nu vrea s? fac? pipi! Vino s?-l aju?i s? fac?!

Nu era nevoie s? se in?epe b??ica inc?p??anatului. Era de-ajuns ca Aurel s? imite pe domnul administrator, cand e sup?rat. Or, administratorul spitalului era fiin?a cea mai posac? de pe lume, avand ?i ticuri cu duiumul. Totul se mi?ca la el: nasul, ochii, urechile, barba, buzele, umerii ?i chiar pielea capului. Mi?ca din ele, ori de cate ori nu se afla in toane bune, ceea ce la el era firesc. Dar, indat? ce un lucru il zgand?rea, toanele i se pref?ceau in manie, cu o iu?eal? nebun?, cuprinzandu-i intreaga fire. Adesea chiar limba ?i se ar?ta in poart?”, cum spunea Aurel, singurul in stare s?-l imite pe amuzantul administrator, ?tat?l bolnavilor”, intr-una nemul?umit de serviciu. In fond, era om cumsecade. Intr-adev?r, cand Aurel se hot?ra (foarte rar) s?-l imite pe ?eful nostru suprem, to?i internii ?i infirmierii se adunau in jurul lui, se strambau de ras, la urm?, zicand:

? Pe onoarea mea, am f?cut pe mine!

Dar Aurel ne f?cea servicii, ca nimeni altul. Se ?tie c? in spitale mancarea e pe sponci, mai ales pentru bolnavii care n-au decat fracturi. ?i cum Aurel cur??a singur jum?tate din zarzavatul spitalului, tot distrandu-i pe buc?tari, ne aducea, cat ai clipi din ochi, tot ce doream, spre a ne astamp?ra foamea. Fiind la buc?t?rie ca la el acas?, i?i p?stra pentru sine ?i f?r? s? se sinchiseasc? toate acele bun?t??i pe care slugile le ?terpeleau in nasul administra?iei ?i, desigur, in dauna bolnavilor. Le imp?r?ea tuturor, f?r? predilec?ie, ferindu-se ca cineva s? devin? gelos. Era cinstit, se gandea la to?i nenoroci?ii, dovad? acest caz: intr-o sear?, un biet ??ran fu transportat cu patul s?u in camera mortuar?. Se credea despre el c? o s? moar?. I?i pierduse cuno?tin?a. I-au pus o candel? la c?p?tai, o cruce pe piept ?i-l l?sar? in plata Domnului, departe de ceilal?i bolnavi, pe care agonia lui i-ar fi putut speria. Infirmierul nostru ne asigur?:

? O s? moar? in noaptea asta!

Aurel nu fu de aceea?i p?rere ?i, c?tre miezul nop?ii, se duse la bolnavul l?sat in p?r?sire. Aici, surpriz?: mortul inviase! ?i primul s?u cuvant fu s? cear? ?pu?in? varz? acr?”.

? Mor de poft?! i-ar fi spus prietenului nostru, care alerg? s?-i caute o farfurie plin?, s? i-o dea, ?i s?-l culce din nou, f?r? ca nimeni s? ?tie ce s-a intamplat.

Vai! povestea asta avu o urmare tragicomic?. Dis-de-diminea??, infirmierul nostru, ducandu-se s?-?i caute mortul pentru a-l transporta la morg?, deschizand u?a, se intalni nas in nas cu el:

? Inc? pu?in? varz? acr?, drag? domnule! ii strig? mortul.

Infirmierul o lu? la goan?, str?b?tand spitalul ?i curtea, urland ingrozitor, ?i nu se opri decat la el acas?, nemaivrand s? se inapoieze la serviciu. Din acel moment, c?zu intr-o melancolie ipohondric?; a ajuns o povar? pentru ai s?i, in timp ce ??ranul, pe care voia s?-l duc? la autopsie, este voios ?i m?nanc? varz? acr?, ori de cate ori ii pofte?te inima.

Pu?in mai apoi, dup? aceast? intamplare, Aurel deveni celebru, datorit? unei ispr?vi nemaipomenite. Spitalul avea o sec?ie de nebuni ?i intr-o zi unul din ei deveni furios. Hot?rar? s?-l trimit? intr-o cas? special?, dar cei doi gardieni, ce trebuiau s?-l lege, nu indr?zneau s? se apropie de nefericit, care amenin?a c? ?va omori to?i balaurii”, cu un drug de fier smuls de la fereastr?. Aurel ap?ru brusc in pragul u?ii ?i ii ar?t? nebunului un lan? lung de aur, ce-l avea totdeauna in buzunar. In fa?a bietului schilod, incovoiat pe carje, nebunul r?mase uluit ?i sc?p? drugul de fier din man?.

? Nu vrei, prietene, s?-?i pun br??ara asta? ii spune Aurel, jucandu-i lan?ul str?lucitor.

? O br??ar??… url? nebunul… Binein?eles c? vreau o br??ar?, dar balaurii ??tia vor s? m? inghit?!

? N-or s? te inghit?, dac? vei avea la man? o br??ar? de aur! D?-mi mainile!

Nebunul se apropie supus, cu ambele maini intinse. Aurel ii puse c?tu?ele inceti?or, spunandu-i apoi:

? Acum hai s? fugim de balaurii ??tia. Hai cu mine. Tr?sura mea ne-a?teapt? afar?… Hai, repede!

Totul se petrecu, cat ai clipi din ochi.

Il intrebai pe Aurel, dup? aceast? uimitoare ?i indr?znea?? lovitur?:

? ?i dac? nebunul te-ar fi omorat cu drugul de fier?

? Mi-ar fi f?cut un bine! r?spunse bietul b?iat.

Acest r?spuns m? intrist? nespus. Pricepui c? in realitate nu era atat de vesel pe cat p?rea. ?i de-atunci, l-am iubit pe Aurel ca pe un frate ?i m-am legat de el. Ne-am deschis, unul altuia, inimile, povestindu-ne copil?ria. A lui era la fel de cenu?ie, la fel de pustie, ca ?i a mea. Nici el nu mai avea p?rin?i, pe nimeni in lume care s?-l iubeasc? sincer.

Intr-o zi, exclam?:

? In spitalul ?sta sau in altul imi voi petrece de-acum incolo via?a…

Ah! cate lacrimi n-am v?rsat impreun?, departe de orice privire. ?i cat de nenoroci?i ne sim?eam, la gandul c? ne vom desp?r?i in curand!

Atunci, ne-am in?eles s? p?r?sim spitalul intr-o noapte ?i ?s? fugim in lume”.

Imi spunea:

? Voi cer?i… Nu vom muri de foame!

? Iar eu am ceva bani pu?i de-o parte ?i maini gata s? fac? orice, ad?ugam.

? Vom tr?i ca frate ?i sor?, nu-i a?a surioar??

? Da, Aurele!

Imi spunea ?surioar?”, ca ?i ast?zi de altfel, fiindc?, la spital, ca peste tot in Br?ila, nimeni n-a ?tiut cum m? cheam?, neavand acte.

?i intr-o sear?, cand toate luminile erau stinse, am alunecat ca dou? umbre, de-a lungul zidurilor, ne-am strecurat prin sp?rtura gardului vechi ce inconjoar? spitalul ?i am pornit f?r? s? ne observe cineva.

Fugeam de voi, cu mare p?rere de r?u, de?i incredin?at? c? dragostea lui Aurel era mult mai frumoas? decat a voastr?; dragoste fr??easc?, pe care n-o interesa femeia, ?i curat?, a?a cum a r?mas pan? azi. V? ?tiam violen?i, gata s? v? omora?i din cauza mea. Mi-ar fi fost greu s? aleg intre voi doi. L-am ales pe Aurel, copil bland, infirm, f?r? sprijin, condamnat la via?? ve?nic? de spital. ?i crezand c? v? fac un bine, punand cap?t unei situa?ii imposibile, am disp?rut cu Aurel ?in lume”.

Lumea… A fost bun cu mine, de ce n-a? m?rturisi-o? Sau, dac? vre?i, a fost a?a cum il vede?i, a?a cum nu poate s? nu fie, dac? in via?? totul depinde de ceea ce ii cerem. ?i numai Dumnezeu ?tie cat m? mistuia dorin?a de a-i cere por?ii duble! De asemenea, trebuie s? spun c? ocazia se prezentase ?i c? ea a fost, intr-o oarecare m?sur?, cauza acestei dorin?e.

Era in vremea cand ne aflam retra?i la Gala?i, ora?ul meu natal. O prieten? a mamei, bun? croitoreas?, ne g?zdui. Ca s?-mi agonisesc painea, mi-a cerut s?-i dau o man? de ajutor. Era singur?, cam zgarcit?, foarte adesea trist?, dar, in general, suflet bun. Aurel ii deveni un tovar?? vesel, la domino. Leu, pe care-l luasem cu mine, o inveselea nespus. ?i un timp, tustrei f?cur?m via?a mai vesel? in acest c?min de fat? b?tran?, in?crit?.

Dar cat de greu este s? fii fabricant de veselie, pentru un prieten care se intristeaz? la tot pasul! In s?r?cie, ca ?i in bel?ug, nimic nu te scarbe?te mai mult, decat s? tr?ie?ti al?turi de un tovar??, care se pr?bu?e?te, indat? ce-i dai drumul o clip?, ca s?-?i ?tergi fruntea.

Bunul Aurel, atat de neobosit in a distra pe oricine, imi spuse, dup? un an de ?edere la domni?oara Caterina:

? La spital, barem, bolnavii stau in pat. Afar? din spital, trebuie s?-i ?ii in bra?e. Nu-i tocmai pl?cut, s?-?i petreci vremea astfel.

La cap?tul celui de-al doilea an de croitorie, inv??asem s? conduc singur? micul atelier al domni?oarei Caterina, care acum scotea ahuri ?i ofuri, pe toate tonurile ?i in toate col?urile casei. Situa?ia incepuse s? devin? de nesuferit; Aurel i?i pierdea voia bun?. Amandoi trecusem de ?aptesprezece ani ?i curajosul meu prieten se str?duia din r?sputeri s? incropeasc? ceva, ca s? ca?tige un ban. Izbuti in ceea ce a fost pasiunea sa din totdeauna: desenul, pictura. Portretele, acuarelele sale g?sir? cump?r?tori:

? Poman? pentru un schilod! o spunea, in zeflemea. La fel de bine, a? putea s?-i ?impachetez” cu orice: crem? de ghete, ?ireturi, p?pu?i pe sfoar?…

Nu cuno?team deloc Gala?ii. Ii p?r?sisem pe cand aveam abia ?ase ani, plecand cu mama. Dar Aurel, de?tept, dr?g?stos ?i inzestrat, izbuti s? se fac? repede iubit ?i incurajat de oamenii cu vaz? din ora?. ?i tocmai cand ne gandeam s? p?r?sim moara noastr? de m?cinat triste?e ?i s? ne croim un drum aiurea, numai pentru noi singuri, deodat? un curent de veselie n?v?li in casa domni?oarei Caterina, luandu-ne pe to?i valvartej.

Acest vartej era lumea! Lumea cu partea ei de frumos ?i urat. Lumea cu binele ?i r?ul ei, lumea a?a cum e.

?i lumea asta se inf??i?? intr-o zi in persoana unei cliente bogate ?i cu ?recomanda?ii bune”; o doamn? elegant? de-o anumit? varst?, inc?rcat? cu bijuterii ?i darnic?, de-?i d?deau lacrimile. Cat ai inghi?i un ?erbet, comand? patru rochii, nu se tocmi deloc ?i achit? totul inainte, de?i nu i se ceruse decat acontul obi?nuit, dar…

? Cine-i copilul ?sta frumos? o intreb? pe domni?oara Caterina, ar?tandu-m?.

? Ah, scump? doamn?! O biat? orfan?, nepoata mea…

? Cum o cheam??

? Anicu?a.

Recomandandu-m? ca pe o nepoat? a sa, domni?oara Caterina min?ea cu ?tiin??. In ce prive?te numele de Anicu?a, buna ei credin?? era victima unei confuzii nostime. Dup? zece ani, ?i-a adus aminte de mine, dandu-mi numele mamei. Lovindu-?i palma cu fruntea, exclamase: ?Ah, Doamne! Tu e?ti Anicu?a! ”

St?panindu-mi rasul, fusei mul?umit? de noul meu nume, l?sand-o s? m? cheme astfel.

? Ei bine, domni?oar? Anicu?a, relu? m?rinimoasa client?, dac? o s?-mi faci rochii frumoase, te voi mul?umi cum trebuie.

Apoi, intorcandu-se spre Aurel ?i desenele sale, exclam?:

? Cat talent are tan?rul ?sta! E tot o rud? de-a dumitale, domni?oar? Kati!

? Da-a-a, doamn?! S?racu’! ?i el mi-e nepot, tot orfan, ca s? nu mai vorbesc de infirmitatea lui!

? N-are leac?

? Vai, nu!

? Niciodat? nu po?i fi sigur?… Trebuie incercat la Bucure?ti, cu doctori mari.

?i m?rinimoasa doamn?, alegand apatic cateva desene ?i panze, ii d?rui lui Aurel o sum? a c?rei rotunjime m? f?cu un timp s? tighelesc alandala la ma?ina de cusut.

? Ce inim?!.. Ce inim?!… exclama neincetat domni?oara Caterina, dup? plecarea extraordinarei doamne. Copii, ?sta-i norocul vostru. Vou? v? datoresc aceast? minune, fiindc? eu n-am cunoscut niciodat? asemenea noroc!… ?i am presim?irea c? doamna Pavlic o s? v? schimbe via?a!

? Numai de-ar fi in bine, tanti! rosti Aurel, deschizandu-i bra?ele. Poate c?, pan? la urm?, ne vom alege fiecare cu o partid? frumoas? ?i vom juca chindia!

? Pe legea mea, nu mi-ar displ?cea deloc. Inc? a? mai putea face fericit un b?rbat, ?i pentru asta m-a? l?sa p?guba?? de mandria mea de odinioar?.

S?rmana domni?oara Caterina! M? gandii la vorbele ei mai tarziu, cand pr?bu?irea noastr? fu o realitate… Mandria se pedepse?te in via??! ?i nu mai po?i s? ferice?ti pe nimeni, in ziua cand nu mai ai nimic de dat ; smochina, care st? ?eap?n? in varful copacului c?tre care nici o man? nu se intinde s-o culeag?, sau nici o gur? nu se apropie s-o mu?te cand este coapt?, se usuc?, se int?re?te ?i moare contempland cerul.

S? dai, s? dai , iat? marea fericire a vie?ii. S? dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. S? dai rasul, s? dai lacrimile… s?-?i tr?ie?ti avanturile, s?-?i tr?ie?ti durerea… S? inha?i raza de bucurie care fuge, s?-?i ar??i din?ii frumo?i in rasul pe care ni?te ochi umezi ?i-l cer?esc, ?i apoi, apoi s? plangi nebune?te, din toat? inima, s?tul? de bucurie! S? plangi, un timp… ?i apoi s? razi.

Deodat?, Neran?ula se opri, cu privirea a?intit? asupra lui Epaminonda. Abia atunci observ? c? acesta avea o privire de nebun ?i-?i incle?tase f?lcile, s? le f?rame.

Se f?cuse tarziu… Toat? casa dormea. O lini?te care-mi d?du fiori.

? Continu?, prieten?! spusei.

? Nu pot, imi r?spunse, inceti?or. Mi-e team? de Epaminonda!

Cel?lalt schi?? un zambet, care m? infrico?? ?i pe mine.

? Nu-i nimic, more , Neran?achi… Acum mergi pan? la cap?t!

? Nu-i nici un ?cap?t”! murmur? ea.

Ceea ce urm?, fu povestea scurt? ?i neroad? a tuturor fetelor.

Doamna Pavlic reveni intov?r??it? de doi b?rba?i, me?teri in arta de-a r?suci capul, atat fetelor tinere cat ?i celor b?trane. Poate c? n-a fost o in?el?torie sadea, deoarece i-am v?zut pe chipe?ii r?pitori suferind ?i risipind banii, cum n-o faci cand e?ti pe de-a-ntregul pref?cut…

Mai degrab?, a? putea spune, o incalceal? de nein?eles pentru mine. Nu-mi pl?cea nici unul dintre ei. Domni?oara Caterina ii iubea pe amandoi, iar doamna Pavlic pe toat? lumea! Aurel putea face desene ?i acuarele, cate erau gata s?-i cumpere. ?i iat?-ne pe to?i, inclusiv Leu, pleca?i spre Bucure?ti, unde cei doi spuneau c? vor face totul spre a-l vindeca pe Aurel. Intr-adev?r, fu primit intr-un spital vestit. Timp de trei luni, l-au intors pe toate p?r?ile, pentru ca la sfar?it s?-i dea drumul, f?r? vreo alt? imbun?t??ire decat dou? carje noi, in locul celor vechi.

In vremea asta, nou?, celor de-afar?, ni se f?g?duia marea cu sarea, ar?tandu-ni-se tot ce era de v?zut, de plimbat, de gustat. Treceam cu vederea peste in?el?toria care devenea tot mai v?dit?. B?ui, in treac?t, pan? la fund cupa cu nectar ?i-mi spuneam cu ochii inchi?i: ?A?a, cel pu?in voi cunoa?te tot, nu voi jindui nimic ?i nu voi ajunge niciodat? urat? ?i trist? ca domni?oara Caterina”.

La randul ei, nici domni?oara Caterina nu-?i inchisese ochii. Ii deschisese zadarnic, in c?utarea unui b?rbat printre cei doi cheflii, socoti, scont?, f?cu mofturi, ca s? se trezeasc? pan? la urm? singur?, intr-o odaie de hotel.

Cat despre mine, continuai, cu toate panzele sus! Fiindc? intre croitorie ?i ceea ce aveam, nu s-a g?sit nimeni care s?-mi dea o prim? de incurajare la munc? cinstit?, indemnandu-m? s? m? reintorc la ac.

Barem acum fac ce-mi place ?i nimic nu m? scarbe?te. Mi se d? in continuare ?i dau, ca ?i cand a? fi in vremea primelor elanuri.

?i a?a va fi, pan? in ziua cand voi fi dat totul, odat? cu via?a mea!

Epaminonda ar?ta ca un strigoi in n?valnica lumin? a zorilor de var?, care incepuser? s? albeasc? geamurile. Buzele-i uscate erau intredeschise. Ochii ?epeni, ca ?i intreg corpul, p?reau ca de mort. N?rile i se lipiser?. Barba ?i p?rul, de obicei atat de sclipitoare, i se n?cl?iser?.

Neran?ula ii s?ri de gat ?i-l s?rut?:

? Hai, prietene!… S? uit?m toate astea!… S-a f?cut ziu?. O s? dormim pu?in. Voi pe divane; eu in pat, cu Leu, prietenul meu din copil?rie, pe care n-o s? fi?i gelo?i! Apoi, cum e ?i drept, va fi randul meu s? v? ascult, iar al vostru s?-mi istorisi?i bucuriile ?i suferin?ele! Haide?i!

Zgal?ait de prietena noastr?, Epaminonda, ?eap?n, se cl?tin? ca un manechin. Neran?ula nu b?g? de seam?. M? hiritisi cu acelea?i mangaieri, apoi, vesel?, ridicandu-?i fusta pan? la genunchi, incepu s? sar? intre cele dou? divane, imp?r?indu-ne s?rut?ri, la fiecare s?ritur?:

Neran?ula fundoti!

Neran?ula fundoti!

Dar, la a patra s?ritur?, pe cand se intorcea cu spatele la Epaminonda ?i se avanta spre divanul meu, un ?ip?t ingrozitor r?sun? in toat? casa. Abia avui vreme s? prind in bra?e pe frumoasa noastr? Neran?ula, injunghiat? de cel care-i era ursit, de s?rmanul Epaminonda.

Partea a treia [ modific? ]

Opt ani trecur?… Opt ani impov?ra?i de intreaga mea avu?ie sufleteasc?…

?i cat a? vrea acum, s?-mi fie ing?duit s? m? tangui ?i eu pu?in!… Da, s? m? tangui. S? scancesc! S? spun ce sunt: un biet om impov?rat de aceast? ap?s?toare avu?ie, pe care nimeni n-o vrea!

Comoar? nesecat? ?i cople?itoare… Min? de dragoste, tanjind dup? cazmaua adev?ratului minier, care intarzie s-o cerceteze, care intarzie s-o fac? s? infloreasc? la soare ?i s? tr?iasc? intreag? acea via?? sc?ldat? de lumin?.

Hei! s?rmani oameni cumsecade! Viermi?ori care nu in?elege?i decat s? v? sorbi?i fericirea voastr? st?tut?; care nu b?nui?i deloc nem?rginirea Oceanului ?i nici m?re?ia vie?ii; pe care soarele nu-i atinge, iar furtuna nu-i tulbur?… Dac? Dumnezeu v-a dat inim? ?i minte, a f?cut-o tocmai ca s? v? dovedeasc?, cu varf ?i indesat, c? asta nu inseamn? nimic. Sau, dac? vre?i, c?-i folositor s? sim?i?i arsura divinei sale ironii, al?turi de balsamul str?lucitoarei sale m?rinimii.

Viermu?orilor! Oameni cumsecade, vrednici de mil?! Un nimic ce v? atinge u?or, in treac?t, face ca nimicul care sunte?i s? v? dea un pas ind?r?t… La voi, totul este team?, bucuria ca ?i suferin?a… Nici un chiot de pl?cere, care s? r?zbat? pan? la ceruri… Nici un r?cnet, care s? r?sune in adancuri… Lipsi?i de cea mai mic? expresie a fe?ei ?i orbi pan?-ntr-acolo incat nu v? recunoa?te?i unul pe altul, fi?i ferici?i, viermu?orilor! Dar, m? intreb, dac? pruden?a voastr? nu-i mai degrab? un bete?ug al inimii, decat o plag? a creierului. S?rmanii de voi, oameni cumsecade!

*

Doi ani dup? drama din ?an?, ingropai aici, in Alexandria Egiptului, biata co?ni?? trupeasc? in care b?tuse marea inim? a prietenului ?i artistului necunoscut, care fusese Aurel, ?chiopul.

Pentru c? inima lui Aurel fu acea care primi lovitura de pumnal dat? Neran?ulei. El fu cel care c?zu, ca s? nu se mai ridice.

Dup? ce se luptase intre via?? ?i moarte, Neran?ula birui, i?i uit? suferin?a. ?i cand judec?torii lui Epaminonda venir? s-o interogheze la patul ei de suferin??, ea se recunoscu vinovat? in intregime.

? Eu l-am scos din s?rite, intreba?i-l pe Marco! Nu trebuie s?-?i poveste?ti aventurile amoroase, in fa?a celor care te ador?. ?i niciodat? nu trebuie s? s?ru?i doi indr?gosti?i deodat?. Dar, ce vre?i?! Dac? a? fi fost atat de in?eleapt?, n-a? mai fi fost eu! ?i m? simt foarte bine, a?a cum sunt… Cu atat mai r?u!

Confruntat? cu Epaminonda, adus in fiare, la spital, Neran?ula le puse capac la to?i: s?rut? mainile ferecate ale c?l?ului, spunandu-i in fa?a judec?torilor:

? Iart?-m?… Nu ?tiam c? m? iube?ti atat de tare!

Dar nenorocitul nu mai avea nevoie ca propria-i victim? s?-l u?ureze de povara crimei sale: doctorii il declarar? iresponsabil. ?i se va vedea cat de colo, c? a?a era… Mut, nep?s?tor pan?-n clipa acelei confrunt?ri, indat? ce auzi rug?mintea nebun? a celei care ii era patim? tiranic?, Epaminonda izbucni in lacrimi, ingenunche la picioarele patului ei ?i incepu o scurt? tanguire, pe care avea s-o murmure tot restul vie?ii sale:

? Aman, bre! Aman, bre! Aman, bre!

Epaminonda mai putea plange.

Aurel, deloc. F?cea parte dintre acele fiin?e la care lacrimile se revars? asupra inimii, rozand-o, oprindu-i b?t?ile.

Mi-am dat seama, indat?, de acest lucru. ?i indeplinii o dorin?? a Neran?ulei, dorin?? care era deopotriv? ?i a inimii mele.

In ziua cand mi se ing?dui s-o v?d, la spital, primul ei gand fu pentru schilod:

? Marco, s?-l iube?ti pe Aurel… Fii fratele s?u, prietenul. E singur pe lume… I?i cer s? faci pentru el, mai mult decat ai f?cut pentru mama Ileana…

Emo?ionanta repetare a unei aceleia?i rug?min?i, f?cut? cu cinci ani mai inainte!

Cand c?zuse in ?an? ?i i?i sp?rsese capul, Neran?ula m? chemase, indat? ce fusese in stare s? rosteasc? o vorb?. Imi spusese:

? Marco… La num?rul 3, de pe uli?a ovreiasc?, drept in fundul cur?ii, se stinge o biat? femeie p?r?sit?: mama Ileana. Vecinii fac ce pot ?i-i dau de mancare uneori, dar mama Ileana sufer? de o boal? ciudat?, care-i cere s? m?nance mult ?i s? bea intr-una… Bea dou? g?le?i cu ap? pe zi… Marco, d?-i s? m?nance ?i, mai ales, adu-i ap?… Nu ?tiu ce se va intampla cu mine, dar tu, dac? m? iube?ti, n-o uita niciodat? pe mama Ileana!

Am indeplinit intocmai rug?mintea ei. Dar, vai, diabetica muri, in timp ce aceea care-i era atat de devotat? se afla inc? in spital.

Acum, cu acelea?i buze arse de febr?, imi cerea ajutor pentru Aurel.

Il ?i avea, ?i chiar mai mult decat un sprijin fr??esc: Aurel ?i cu mine ne sim?eam uni?i pe via??, pentru o via?? ce nu putea fi, in nici un caz, aceea a Neran?ulei sau a lui Epaminonda, deoarece pentru ei amandoi nu trebuia s? urmeze de-acum incolo drumul trasat de impuns?tura unui cu?it, inro?it de sange? Epaminonda ca?tigase partida, pierzandu-?i min?ile, ?i Neran?ula, care era femeie, apuca bra?ul celui mai tare. O f?cea, s?rutand mana care-o lovise.

Am in?eles ?i ne-am dep?rtat… Il luai pe Aurel cu mine, in Egipt, pentru s?n?tatea lui, pentru a noastr? ?i gandindu-m? c? astfel voi putea salva mai multe suflete.

Nu s-a ales nimic din toate astea.

*

De cand hoin?resc prin lume, am auzit adesea pretinzandu-se c? pentru b?rbatul rafinat, femeia este o repulsie ?i c? numai doi b?rba?i-aman?i ar fi in stare s? intruchipeze, in intimitatea lor, fericirea complet?. Numai ei singuri ar putea s? creeze o umanitate rafinat?. Deci, creatorul vie?ii a fost un imbecil; dragostea carnal? a femeii, cu tot ceea ce ofer? pasionant tuturor sim?urilor noastre, nu-i decat o abera?ie, dac? e adev?rat c? in omenirea viitoare via?a va trebui s? germineze in cloceala excrementelor.

Dar poate c? se afl?, in acest final dezgust?tor al dragostei masculine, ceva din dorin?a comun? de-a voi s? realizeze o armonie intre pasiunea devastatoare a c?rnii ?i sublima prietenie.

Prietenia cre?te prin statornicie, prin durat? ?i orice necredin?? este pentru ea de nein?eles: cu cat suntem mai mul?i, cu atat e mai bine. Dimpotriv?, carnea este egoist?, atunci cand iube?te ?i nu ing?duie pe un al treilea. Indat? ce i se d? prea mult din aceea?i hran?, ea se plictise?te ?i incepe s? lancezeasc?.

Cum poate fi realizat? pacea intre b?rbat ?i femeie? Cum s? inf?ptuim fericirea deplin?? Un lucru este sigur: in ce prive?te suprema prietenie, idealul va fi realizat numai de aman?ii-prieteni, dac?, atat b?rbatul cat ?i femeia, ar putea r?mane prieteni ?i aman?i, in acela?i timp. Vorbesc de fiin?e care sunt bantuite de-un geniu excesiv al in?elesurilor.

In propria-mi experien??, destul de bogat?, n-am putut realiza niciodat? acest tur de for?? prietenesc, decat pentru foarte scurte clipe, frumoase ca ni?te iluzii infl?c?rate.

Vina este a patimei de care sufer? insu?i acest ?geniu” ?i care nu-i decat o extraordinar? capacitate de a sim?i ?i iubi, intr-una ?i cu toat? puterea. Dar care, tocmai din cauza aceasta, p?c?tuie?te dintr-o nevoie neinfrant?, dintr-o dorin?? nem?surat? de necunoscut, ve?nic necunoscut.

Intr-un cuvant, idealul de a vedea prietenia imbinandu-se cu carnea noastr?, f?cand cu ea cas? bun?, nu-i decat un ?el suprem, pe care nimeni nu-l poate atinge deplin, f?r? a se descotorosi de cele mai arz?toare pasiuni ale sale.

N-am ?tiut-o decat mult mai tarziu.

Aurel iubea femeia, ca ?i mine, ?i ca orice om care n-a fost mangaiat in copil?rie ?i nici n?scut intr-un canal, dar el era, mai presus de orice, un prieten pasionat: in fa?a dragostei sale pentru Neran?ula, el jertfise indat? pe amantul ce n-ar fi putut fi. ?i acest sacrificiu ? impus cu voio?ie pan? la apari?ia noastr? ? l-a doborat, dup? sangeroasa apari?ie a lui Epaminonda. Imi spunea:

? Niciodat? n-am suferit, v?zand pe Anicu?a f?cand cu via?a ei, ceea ce avea tot dreptul s? fac?. Dar m? va ucide gandul c? un b?rbat ar putea s-o cear? p?tima? numai pentru el singur , c? ar putea s? ne-o smulg? in intregime , ?i c? ea s-ar putea l?sa s? fie luat? toat?! Asta m? inva?? c? ?i cea mai bun? dintre femei e mai lesne de cucerit prin for?? brutal?, decat prin afec?iune.

Binein?eles, bietul Aurel cam b?tea campii, deoarece, dac? Epaminonda reu?ise intr-adev?r s? ne-o smulg? ?in intregime ?i numai pentru el singur”, nu era mai pu?in adev?rat c?, in acela?i timp, fusese zdrobit de propria sa victorie ?i c? Neran?ula ii sc?pa in intregime.

Vise feerice ale copil?riei ? Egiptul, Alexandria ? ap?rur? cu neasemuita lor priveli?te in fa?a ochilor no?tri intuneca?i de triste?e, biciuir? vitalitatea in amurg a lui Aurel, smulgandu-i ultimele fl?c?ri ce-aveau s?-l pr?v?leasc? in mormant. A avut cel pu?in fericirea de-a tr?i un miraj aievea ?i de a nu cunoa?te agonia f?r? sfar?it. Ba, mai mult, pe p?mantul Egiptului ne fu dat la amandoi s? gust?m, pentru prima dat?, acea pl?cere f?r? seam?n a c?rei vistiernic? generoas? este doar femeia.

Fii binecuvantat?, femeie anonim? care ?tii s? te dai pentru un nimic: pentru un ras cinstit care ?i-a pl?cut; pentru o vorb? bun? care ?i-a mers la inim?; pentru o privire infl?c?rat? care ?i-a parjolit ochii!… Fi?i binecuvantate voi, haimanale din Alexandria ?i Cairo, dr?g?stoase, f?r? mofturi, care a?i trecut peste infirmitatea unui tan?r cu inima zdrobit? de una din voi ?i pe care l-a?i ad?pat cu acea bucurie cristalin?, in veci nesperat?!… Fi?i binecuvantate, femei care nu cere?i nimic, femei care da?i totul, f?r? incetare! ?i Domnul s? v? deschid?, in alt? via??, por?ile raiului ?i s? v? a?eze frumos la dreapta sa, pentru c? nu cunosc nimic care s? v? intreac? in generozitate!

*

N-aveam bani s?-i pl?tesc o tr?sur? lui Aurel, infl?c?ratul meu Aurel, care, cu toat? viteza jalnic? a carjelor sale, se avanta spre spa?iu, spre palmieri, spre dunele de?ertului, spre siluetele minaretelor, spre oameni ?i animale. Eu aveam, in schimb, dou? picioare zdravene, spate solid ?i inim? de prieten: de-ajuns ca s?-l ridic pe Aurel, ca pe un copil, s?-l a?ez pe umerii mei primitori, unde el s?var?i minunea de-a m? face s? nu mai simt povara nenorocirilor ce ne cople?eau pe fiecare in parte.

?i astfel, cu ochii a?inti?i ?i gaturile incordate, in hohote de ras ce ne amu?eau lacrimile, uitar?m de Br?ila, ca s? tr?im cu Egiptul.

Poate niciodat? un om s?n?tos n-a gustat ?i n-a sim?it mai bine ca Aurel ? paraliticul ?i tuberculosul ? frumuse?ile unei naturi minunate ?i farmecul unei vie?i de vagabond. Nici o inim? n-a ?tiut s? pre?uiasc? generozitatea unui popor ospitalier ?i invins, nici s? se r?zvr?teasc? mai f??i?, mai sincer, strigandu-?i revolta impotriva asupritorului. Niciodat? mila ? mergand pan? la imp?r?irea codrului de paine ? n-a fost risipit? de cineva mai din bel?ug decat de Aurel, fa?? de cei pe care-i socotea mai nenoroci?i decat dansul.

Exclama adesea:

? Ah! civiliza?ia!… Acum o v?d: e frumoas?! Ar fi fost mai bine ca omul s? fi r?mas s?lbatic!

Acest ?om s?lbatic”, felahul, de?i pr?p?dit de ?i se rupe inima, ascunde in pieptul s?u singura dovad? cu adev?rat de pre? a civiliza?iei: bun?tatea . Ne-o dovedi, primindu-ne in coliba lui de lut, dandu-ne tot ce avea: bobul, fulul arab. ?i totu?i, eram doi oameni ai acelei civiliza?ii care-l strivea, ai acelei civiliza?ii care aduce in sap? de lemn pe oameni, pentru ca apoi s?-?i aga?e pe u?? un afi?: In aceast? cas?, comer?ul ambulant ?i cer?etoria sunt interzise .

Timp de doi ani de vagabondaj, am str?b?tut, cu Aurel pe umerii mei, drumul de la Alexandria la Cairo ?i de la Minieh in Egiptul de Sus, unde ne-am imbarcat la bordul unei dahabieh , inapoindu-ne la Alexandria, lunecand pe firul Nilului.

S-ar putea spune c? aceast? c?l?torie, neprielnic? unui tuberculos, a scurtat via?a lui Aurel. Dar ?tiu c? a murit f?r? p?rere de r?u. Am inceput-o, pur ?i simplu, pe negandite ?i f?r? itinerar. Dup? ce f?ceam zilnic cei zece kilometri obi?nui?i, il a?ezam pe Aurel la umbra unui palmier, unde-?i petrecea tot timpul visand, desenand, in timp ce eu m? duceam la Nil, ca s? m? scald, s? sp?l rufele sau s? m? distrez, pescuind.

Imi striga:

? S? nu te ineci! N-a? putea s? vin dup? tine!

Intr-adev?r, odat? a?ezat jos, nu se mai putea ridica.

Drept orice calabalac, n-aveam decat dou? p?turi, dou? c?m??i de schimb ?i cele de trebuin?? lui Aurel, la desen. Prieten ?i calabalac, purtam pe umerii mei abia patruzeci ?i cinci de kilograme. In timpul marilor manevre, soldatul roman duce in spate cu un kilogram mai mult, mai pu?in un prieten ?i o prietenie.

Bani nu-mi p?stram, decat atat cat s-avem cu ce tr?i o s?pt?man?. Dar niciodat? nu ne-a atacat careva. In fiecare duminic?, po?ta din Alexandria ne ad?sta undeva, pe drum, cu tain ?i ve?ti.

Cu excep?ia ora?elor, nu cheltuiam aproape nimic. La ?ar?, to?i felahii se inghesuiau s? ne dea ad?post ?i hran?. Aurel ii r?spl?tea, d?ruindu-le schi?e inf??i?and propria lor via??: peisaje, animale, diferite scene ?i portrete.

Cate desene sem?nate astfel pe acest drum lung! Ce oper? frumoas?, pierdut? pentru totdeauna!

? Cum, pierdut?! exclam? intr-o zi, cand ii spusei. Ace?ti ??rani sunt mai ferici?i s? aib? schi?ele mele, decat indivizii de la noi care mi le cump?rau din mil? dispre?uitoare! Valoarea unei opere st? in fericirea pe care o na?te, nu in pre?ul cu care e impopo?onat?.

Inapoiat la Alexandria, unde inc? mai spera s? aib? cele mai bune ve?ti despre Anicu?a , o scrisoare il in?tiin?? c? ea disp?ruse din Br?ila, de trei luni, plecand cu Epaminonda, ajuns idiot.

A fost o lovitur? de tr?snet. Se inchise in cas?, cufundandu-se in contemplarea portretelor Neran?ulei. Deveni melancolic ?i, intr-o sear? ploioas?, i?i d?du sufletul intr-o criz? groaznic? de hemoptizie.

Singur, i-am intov?r??it co?ciugul.

?i acum, Marco, iat?-te singur pe lume!

Mi-o spuneam mie insumi, inapoindu-m? de la cimitirul ortodox, unde ingropasem un om ?i un artist.

Un om ?i un artist! Se v?d oare, in via??, atari animale?

Mai intai, este atat de greu s? r?mai bun ?i cinstit, in mijlocul unei lumi unde totul este stric?ciune. O spun f?r? ur?. ?tiu c? nimeni nu poate s?ri mai sus de borul p?l?riei sale .

?i apoi, ce-i un artist? Este un favorit al intampl?rii, care-l face s? se nasc? inzestrat cu puterea de a-?i exprima sim??mintele, a?a cum privighetoarea iese din cuib ?i se duce s? cante pe o crac?. Nu v?d aici nici un merit. Ar fi un merit, dac? ar face cu propriile maini ?i f?r? s? fi v?zut vreodat? o pereche de ghetu?e, tot atat de perfecte ca ?i cele ie?ite din mana unui bun cizmar, dup? treizeci de ani de meserie.

Nu! Suntem to?i ni?te bie?i diavoli, mai mult sau mai pu?in infumura?i.

Dar, incepem s? fim oameni ?i arti?ti , atunci cand suntem sim?itori la intreaga suferin?? omeneasc?, atunci cand o exprim?m potrivit posibilit??ii noastre ?i ne str?duim s? inl?tur?m r?ul pricinuit lumii de egoismul nostru: arta este un r?zboi cu propria noastr? imperfec?iune.

Pentru inima noastr?, exist? aici un balsam care intrece toate bucuriile p?mante?ti, fiindc? numai generozitatea te ajut? s? po?i indura mai bine via?a.

Dar, vai! Pentru asta, trebuie s? te fi n?scut astfel inzestrat, deoarece for?ele noastre fiind in stare ast?zi s? acapareze p?mantul, numai Bun?tatea poate pune frau violen?ei noastre, pan? in ziua cand Dreptatea va pune st?panire pe ea, mult mai bine ?i pentru totdeauna.

*

Fiind acum singur, m? sim?eam mai nenorocit decat in vremea cand vindeam portocale ?i l?mai, al?turi de Epaminonda.

In jurul meu, se aflau f?pturi omene?ti, da! mul?ime, dar ce s? faci cu ace?ti semeni care te privesc ca ni?te vi?ei, care cateodat? chiar se iau dup? tine, apoi te las? s? cazi, tocmai cand avu?ia ta sufleteasc? se preg?te?te s? se reverse la lumin??

Aveam de-a face cu oameni din toate p?turile sociale. Specializat in cunoa?terea pietrelor pre?ioase, eram chemat pretutindeni, pentru tot felul de afaceri: expertize, cump?r?ri, vanz?ri, schimburi. La cafeneaua din pia?a Mehmet-Ali, unde stam de obicei, intram in rela?ii stranse cu cel mai bogat, ca ?i cu cel mai s?rac, cu cel mai inzestrat ca ?i cu cel mai s?rac cu duhul. ?i deschideam ochii! Ascultam un om, ceasuri intregi! ?i-i vorbeam, la randul meu! Dac? a? fi incercat s? inc?lzesc o piatr? cu flac?ra risipit? ? vrand s? insufle?esc oamenii ? a? fi ob?inut un rezultat mai bun.

Pe cand a?a, nimic! Nici un Aurel! Nici chiar un Epaminonda! Crampeie de oameni . Crampeie, pur ?i simplu. Cum de altfel i-am ?i numit apoi.

?i scarbit s? ard in zadar uleiul sfant, m? inapoiam seara acas? ?i incepeam s? r?sfoiesc opera lui Aurel, de la inceputurile sale in spitalul din Br?ila ?i pan? la ultimele imagini, pe care le schi?a, melancolic, contempland de la fereastra sa furnicarul de pe strada Hamanil.

Astfel, petrecui la Alexandria inc? ?ase ani dup? moartea lui Aurel.

*

Dar intr-o zi, o zi cand nu mai puteam sta in picioare, imi f?cui frumu?el bagajele ?i luai drumul spre Romania…

?Haide, Marco… mi-am zis, hai s? retr?im pu?in pe urmele trecutului! Hai s? ne reimprosp?t?m visele!”

De la ?tirea care-l vestise pe Aurel despre fuga lor din Br?ila, nu mai aflasem nimic despre Neran?ula ?i Epaminonda. De altfel, nici n-am c?utat vreodat? s? aflu ceva. La ce bun? Mor?i, de dou? ori mor?i, sunt cei care dispar!

Luai vaporul la Alexandria ?i pornii drept spre Constantinopole, unde m? hot?rai s? r?man timp de-o s?pt?man?, pentru afaceri.

?i iat?-m?… Ca un b?iat. Hoin?ream cate pu?in, pe ici, pe colo, deoarece imi iubesc Constantinopolul. Este unul din rarele ora?e ale lumii, care nu plictise?te niciodat? pe omul sim?itor: e ca un poem vesel ?i trist, dar sincer ?i intr-un caz, ?i in cel?lalt. Numai Bosforul ?tie s? umple o biat? melodie, cu elan eroic. ?i numai la Constantinopol po?i auzi, la fiecare pas, cel mai frumos, cel mai cuprinz?tor, cel mai inexprimabil suspin pe care poate s?-l scoat? un suflet strivit: faimosul Aman, bre! al turcului ?i al tuturor orientalilor care-i vorbesc limba.

Da, acest suspin il auzi la fiecare pas, f?candu-te s? tresari totdeauna, deoarece totdeauna porne?te din inim?, ca ?i melodia obi?nuit? pe care un barcagiu vesel o cant?, pasionat, pe Bosfor. Asta-i Turcia. Aman, bre! Stambulul ?i sufletul ei…

Bun?oar?, vezi doi oameni, cu fes ?i ve?minte europene?ti, plimbandu-se t?cu?i pe un chei, sp?lat de flac?ra asfin?itului:

? Aman, bre , exclam? unul dintre ei, ?tiind poate pentru ce.

Iar cel?lalt, ar?tandu-i numaidecat cu mana pe veselul barcagiu:

? Ce bine cant?! Nu g?se?ti?

Imi place tare mult Constantinopolul. ?i cum in seara aceea r?m?sei s?-mi savurez cafeaua ?i narghileaua, auzii deodat? in spatele meu:

? Aman, bre!

Crede?i c? am tres?rit? Nu, dar mi s-a f?cut p?rul m?ciuc?, deoarece Epaminonda era acela care se rostise astfel.

Se afla in picioare, cu um?rul sprijinit de pervazul unei u?i deschise. Un Epaminonda ras, zbarcit, b?tran, mototolit, ca un vagabond care se culc? pe sub poduri. In capul gol, cu o man? in buzunar, cu cealalt? invartind intre degete ni?te m?t?nii, privea drept inainte, in gol ?i din nou suspin?:

? Aman, bre!

? Epaminonda! strigai, aruncand ciubucul.

Acesta i?i intoarse incet capul, m? recunoscu ?i-mi spuse, de parc? ne-am fi desp?r?it, lini?tit, in ajun:

? Ah!… Tu e?ti… Marco…

M? repezii asupra lui:

? Neran?ula, unde-i Neran?ula?

? Oh! f?cu, zambind indobitocit. Tu ii mai spui inc? Neran?ula! E acolo, in?untru… Dar acum… nu i se mai zice decat Anicu?a.

Acest acum!… Cant?rea mai greu decat o mie de spanzur?tori.

? Cu cine stai de vorb?, Epaminonda, r?sun? o voce, foarte cunoscut?, pentru ca s? mai pot sta in picioare, ?i atat de doborat de acel acum al lui Epaminonda, ca s? n-am poft? s-o iau la goan?, s? fug, ?i s? nu mai v?d niciodat? Constantinopolul atat de iubit.

Anicu?a ap?ru ?i m? pr?bu?ii pe scaun.

Se trecuse… Asta-i tot ce putui s?-mi dau seama, dintr-o arunc?tur? de ochi. Fiindc?, la randul ei, v?zandu-m?, scoase un ?ip?t ?i disp?ru in?untru.

Pornii s-o g?sesc, ca un automat. Plangea, cu fa?a in palme, trantit? pe ?patul de lucru”, in spatele pr?v?liei.

? E adev?rat c? el a murit? gemu ea, cu capul infundat in perne.

? Mort… Anicu??… Odat? pentru totdeauna… El .

*

In trista mea odaie de la hotel, n-am putut inchide un ochi, toat? noaptea. Vorbele Neran?ulei, povestindu-mi despre Epaminonda, imi st?ruiau neincetat in urechi: ?Nu s-a culcat inc? niciodat? cu mine. ?i crede intr-una c? m? fere?te s? merg cu clien?ii. Dar cum nu mai are bani, ca la Br?ila, ca s-o pl?teasc? pe ?a?a, ii dau eu. ?i este amuzant s?-l vezi pl?tind-o cu cincizeci de centime pe patroana care ia o tax? de cel pu?in doi franci. Binein?eles, totdeauna il convingeam c? m? impiedic? totu?i ≪s? fac r?u≫, cum spune. Dar fac tot ce vreau, fiindc? nu bag? de seam? nimic, intr-atat s-a indobitocit , cu ve?nicul lui Aman, bre! ”

Epaminonda se indobitocise , spunea frumoasa noastr? Neran?ula…

? Aman, bre! gemui, la randul meu…

Constantinopole… Constantinopole…

*

La cererea ei, ii promisesem s? m? inapoiez a doua zi, c?tre pranz, de?i luasem chiar in clipa desp?r?irii hot?rarea s?-o ?terg, f?r? s?-i mai rev?d. Dar, diminea?a, prin nu ?tiu ce teribil? ?i dr?ceasc? voin??, adormii bu?tean ?i nu m? trezii decat la b?taia loviturilor violente in u?a mea. Era cinci seara. Deschisei: Anicu?a ?i Epaminonda! Habar n-am cum m? dibuiser?. De altfel, nici nu era prea greu, fiindc? locuiam in Galata, foarte aproape de ei.

? A?a, va s? zic?! strig? ea, ca s-o aud? to?i vecinii. ?i-ai f?cut de cap toat? noaptea!

M? imbr?cai ?i p?r?sii hotelul. Afar?, Anicu?a ?inu mor?i? s? merg s? v?d Constantinopolul. M? l?sai tarat, ca o oaie dus? la abator, f?r? s? aud ceva, f?r? s? v?d nimic altceva decat pe acest Epaminonda, g?tit ca de duminic?. Cu aerul s?u de pensionar de ospiciu, cu mu?enia ?i zambetele sale indobitocite , atr?gea privirile tuturor.

O singur? dat?, in timpul mesei, deschise gura, ca s? zbiere ca un m?gar:

? Marco! Nu-i a?a c?-i dr?gu?? Anicu?a?!

? Da, prietene, e dr?gu??, dar taci odat?!

? De ce-l dojene?ti? interveni Anicu?a. M? iube?te mult, s?racul!

? Se vede! din cauza asta i-am ?i spus s? n-o strige in gura mare. Ca s? nu se uite lumea mirat? la el!

*

?i iat?-ne, in sfar?it, la marginea mormantului, unde trebuia s? se implineasc? scrisa sor?ii.

? Haide, Marco! imi spuse ea, s? ne plimb?m cu barca pe Bosfor… E-atat de frumos, seara!

Primii cu insufle?ire, intr-atat m? temeam s? nu fiu poftit s? mergem la vreun teatru. Ne urcar?m f?r? barcagiu. Vasleam eu.

Bosforul era t?cut ca un cimitir. Pe Cornul de Aur lic?reau lumini?e, de parc? ar fi fost ni?te suflete zgribulite… Cateva glasuri… nici un cantec… nici o tanguire…

Inaintar?m tare departe, in t?cere. ?edeau amandoi la pup?, inl?n?ui?i ca doi indr?gosti?i. Epaminonda, mai ales, o strangea puternic de mijloc. Abia le deslu?eam chipurile.

? Marco! zise ea… ?i-aminte?ti de cantecul ?sta:

Pe ??rmul m?rii, pe prundi?,

Neran?ula fundoti!

O fat? i?i cl?tea fusta,

Neran?ula fundoti!

? Aman, bre! r?cnii. Ajutor!

Dar, in jurul nostru, nici o vietate. Doar catran nesfar?it ?i lumini clipind in dep?rtare.

? De ce strigi ajutor , Marco?! se mir? ea.

?i se scul?, sunt sigur de asta, ca s? m? s?rute.

Nu f?cu decat un pas in barc?.

Cu o zvacnitur? de bra?, asem?n?toare gestului cosa?ului, Epaminonda ii inl?n?ui mijlocul ?i disp?ru cu ea in apa neagr?.

Nu mai reveni la suprafa??. De team? s? nu-i fie r?pit? aleasa inimii.

---

Note

1. ↑ Mic portocal amar.
2. ↑ Strada greceasc?, botezat? de romani astfel, deoarece ii auzeau pe greci spunandu-?i, de diminea?? pan? seara, kalimera (bun? ziua).
3. ↑ Provocare, degenerand adesea in b?t?lii sangeroase ?i care consta in a incurca zmeiele la mari in?l?imi, atingand uneori dou? sute de metri. Victoria revenea celui care avea ?mana sigur?” ?i smulgea adversarului cat mai mult? sfoar?, odat? cu zmeul.
4. ↑ Dispozitiv din hartie, pe care vantul il zbarnaie cu putere.